Emil Boc

La art. 16 alin. 1 ºi 2 avem aceste amendamente ºi probabil cã aici ar trebui sã meditãm asupra lor.

Potrivit formulei iniþiale, procurorii Parchetului Naþional Anticorupþie pot dispune mãsura arestãrii pe o duratã de cel mult 30 de zile. Amendamentul nostru constã în reducerea acestei durate la 15 zile. Textul Constituþiei nu ne interzice, text care spune cã: ”Arestarea se face în temeiul mandatului emis de magistrat, pe o duratã de cel mult 30 de zileÒ. Aceasta înseamnã cã, prin legi speciale, putem avea ºi o duratã mai scurtã a mandatului de arestare, având în vedere privarea de libertate. Aceasta este prima problemã de reducere la 15 zile.

A doua, credem noi, este mult mai substanþialã, ºi aici ar trebui sã meditãm dacã, din punct de vedere constituþional, nu avem probleme. La alin. 2 se spune: ”Pentru motive temeinice, mãsurile prevãzute la alin. 1...Ò, adicã arestarea, ”...pot fi prelungite de procurori prin ordonanþã motivatã, fiecare prelungire neputând depãºi 30 de zileÒ.

## Doamnelor ºi domnilor,

Constituþia României este foarte simplã: ”Prelungirea arestãrii se aprobã numai de instanþa de judecatã.Ò În condiþiile acestea, acest text este neconstituþional.

Orice prelungire a arestãrii în România se face de cãtre instanþa de judecatã, ºi nu de cãtre procurorii de la Parchetul Naþional Anticorupþie.

Nu credem cã putem ieºi de sub incidenþa Constituþiei, adicã prelungirea cu încã 30 de zile sã poatã fi efectuatã de procuror prin ordonanþã.

Noi credem cã acest text trebuie eliminat, aºa cum s-a propus de cãtre colegul nostru Cornel ªtirbeþ, pentru a nu încãlca prevederile Constituþiei, pentru cã, repet,

Domnule preºedinte, Susþinem textul din ordonanþa de urgenþã.

Suntem împotriva acestor amendamente, în primul rând pentru cã obiectul discuþiei se pare cã nu a fost bine precizat. Noi nu am scris în art. 16 nimic referitor la mãsura arestãrii preventive, aºa cã întreaga pledoarie fãcutã aici în legãturã cu condiþiile în care se poate dispune mãsura arestãrii prevenitive ºi prelungirea acestei mãsuri nu sunt raportate la textul ordonanþei de urgenþã.

În art. 16 este vorba doar de posibilitatea ca procurorii, pentru strângerea de probe, sã punã sub supraveghere conturile bancare ºi conturile asimilate acestora, liniile telefonice sau sã aibã acces la sistemele informaþionale. Nu este vorba de mãsura arestãrii preventive. Aºa încât, toate argumentele expuse dumneavoastrã sunt raportate la un obiect strãin ordonanþei de urgenþã.

În ceea ce priveºte termenul pe care aceste mãsuri se dispun, ºi anume cel de 30 de zile, acest termen este concordant cu termenele prevãzute în procedura penalã, cu termenele prevãzute în alte legi speciale, ºi aº enumera numai Legea nr. 78/2000, nr. 143/2000, nr. 677/2001 ºi aºa mai departe, deci aprobate de Parlament.

Pe de altã parte, în vederea asigurãrii garanþiilor procesuale, ordonanþa trimite la textele art. 91 ºi 91[5] din Codul de procedurã penalã, care conferã toate garanþiile procesuale pentru luarea acestor mãsuri, cu respectarea drepturilor omului.