Gheorghe Eugen Nicolăescu

La data de 1 octombrie se sărbătorește Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, a celor care ne sunt părinți sau bunici, a celor care au muncit o viață ca să ne lase o țară mai bună, mai dreaptă, mai bogată, sperând că și ei se vor putea bucura de rezultatele muncii lor.

Am văzut cu toții că, după 1990, viața lor a fost din ce în ce mai grea, pensionarii devenind oamenii cei mai umiliți, deseori ei fiind cei care au suportat cel mai greu tranziția, care au făcut din nou sacrificii, care au fost marginalizați.

Singura perioadă mai puțin apăsătoare a fost cea dintre anii 2006–2008, când Guvernul liberal le-a arătat respect dublându-le pensiile, concomitent cu micșorarea ratei inflației, ceea ce a însemnat creșterea reală a puterii de cumpărare a pensionarilor.

Alegerile din noiembrie 2008 au fost câștigate de PD-L și PSD – cei care i-au mințit că le vor mări pensiile prin creșterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu pe economie, iar când au ajuns la putere au uitat promisiunile făcute, lăudându-se chiar că vor mări pensiile cu un amărât de 5% pe tot anul.

Criza economică din lume a făcut ravagii în România din cauza incompetenței guvernanților, țara intrând în recesiune, evident cu repercusiuni dintre cele mai grave pentru toată populația, dar cu suportarea masivă tot de către pensionari, cei mai nevoiași.

Dacă rata șomajului crește, dacă se pierd locuri de muncă din toate sectoarele de activitate, dacă se măresc impozitele și taxele și se strâng bani tot mai puțini la bugetul țării, nu vor mai fi bani pentru pensionari, în primul rând din cauza neștiinței actualilor guvernanți de a trata criza.

Dar ce vină au oamenii?

Sâmbătă, la Călărași, am participat la aniversarea a 50 de ani de căsătorie pentru mai mult de 75 de familii, nunta de aur fiind un eveniment de mare emoție pentru noi, cei care am fost în preajma lor.

## Ce m-a impresionat cel mai mult?

Generozitatea și înțelegerea pe care o au față de clasa politică, sfiala, căldura și înțelepciunea cu care își cer drepturile la o viață normală și puterea de a-i ierta pe toți cei care i-au făcut să sufere.

Am înțeles, încă o dată, că avem datoria să mișcăm această țară, să o facem mai bogată pentru a avea de unde să găsim resurse pentru acești oameni minunați, care ne dau lecții de adevărată morală.

Oare guvernanții știu ce guvernează, știu care sunt guvernații, știu că „dacă nu ai bătrâni trebuie să îi cumperi” ca să devii mai înțelept și mai omenos? Mă îndoiesc!

Ce ziceți, domnilor Băsescu, Geoană, Boc și compania de indolenți?