Emilian Valentin Frâncu

La începutul anului 2000, organizația CIVICUS a elaborat un studiu cu privire la starea societății civile din România. Concluziile lor, prezentate într-un raport în anul 2005, au relevat, la vremea respectivă, că societatea civilă românească se manifesta cu tărie atunci când venea vorba de acțiuni sociale sau chiar de caritate, dar mai puțin – adică spre deloc – atunci când în discuție erau chestiuni politice.

Ceea ce au relevat evenimentele recente din Piața Victoriei – și nu numai – este că acele vechi tipare caracterizate prin apatie încep să dispară. Dacă programul „Let’s Do It, Romania!”, prin numărul de participanți, a arătat că românii se pot uni în acțiuni de amploare la nivel național pe teme ecologice și sociale, atunci și recentele proteste au demonstrat că mai multe categorii sociale pot milita pentru măsuri de interes comun în sfera politică. Există deci speranța că apatia prezentă în rândul societății în urmă cu mai puțin de un deceniu va înceta să existe.

Ironia face ca numitorul comun care a reușit să aducă la un loc atâția oameni din atâtea medii și locații diferite să fie antipatia pe care actuala putere a insuflat-o celei mai mari părți a societății.

Având în vedere sondajele din ultimele luni care plasează neîncrederea în actuala guvernare la cote covârșitor de ridicate, era oarecum firesc să se formeze un front comun de rezistență. Trist este că, până să se ajungă la acest numitor

comun, a fost nevoie ca cetățenii să ducă greul unei puteri care nu și-a pus problema guvernării în interesul cetățeanului.

Iată deci primele semne că vechea zicală „Peștele de la cap miroase, dar de la coadă se curăță.” – care a caracterizat România ultimilor ani – pare să-și fi pierdut valoarea de adevăr. Este, fără îndoială, un mare pas pe care societatea l-a făcut înainte și, deși drumul până la un sistem politic, economic și social stabil și eficient este încă foarte lung, putem avansa cu încrederea unui nou început, care, sperăm cu toții, va fi marcat de reușită.