Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·7 decembrie 2010
Declarații politice · Trimis la votul final
Vasile Silviu Prigoană
Discurs
„La mulți ani, România!”
În urmă cu câteva zile am cinstit cei 20 de ani de când ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Națională a României, iar momentul aniversării Marii Uniri este, încă din 1918, o sărbătoare de suflet a poporului român.
Ziua Națională este un reper ce ne aduce aminte de o perioadă istorică în care dezvoltarea națiunii și a statului a fost condiționată de imperiile vremii. Din această perspectivă, crearea României Mari putea să pară un miracol și, dacă așa a fost, atunci a fost unul plătit cu sânge, pe câmpurile de luptă, în Războiul de Independență și în Primul Război Mondial. Alba Iulia, cetatea unde s-a desăvârșit Marea Unire, a fost aleasă de către Consiliul Național Român Central pentru a-i „adăposti între zidurile ei pe reprezentanții poporului românesc” din Transilvania pentru două motive. Primul amintea de faptul că la 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Șelimbăr, își făcuse intrarea triumfală în Alba Iulia, în fruntea unui alai măreț, iar cetatea a fost capitala domnitorului în timpul scurt cât reușise să săvârșească cea dintâi unire a Țărilor Române. Cel de-al doilea motiv indica evenimentele din anul 1784, când, pe același platou al Cetății, Horia și Cloșca sufereau supliciul frângerii pe roată în urma condamnării lor.
Rezoluția Marii Adunări de la Alba Iulia reafirma valorile României moderne: votul universal, libertatea cultelor, libertatea presei, reforma agrară, dreptul muncii și prevedea că: „Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare”. Aceasta este lecția de maturitate politică și de generozitate pe care românii o dădeau atunci.
Regăsirea tuturor românilor într-un singur stat, alături de minoritățile naționale cu care au împărțit teritoriul și istoria, a fost un proiect care a cerut sacrificii pe care azi ne este dificil să ni le imaginăm. A fost un vis care a devenit realitate pentru că au existat solidaritatea, curajul și încrederea în justețea idealului.
Aceasta este lecția pe care azi o primim de la trecutul nostru, o lecție importantă pentru viitorul nostru ca națiune. România poate deveni mai puternică și mai prosperă făcând apel la valorile care ne-au adus unitatea: determinare, spirit de sacrificiu, încredere în noi înșine.
Astăzi, când găsim mai mult timp pentru conflict decât pentru solidaritate, îmi doresc ca fiecare dintre noi să reflecteze la faptul că tot ceea ce ne unește este mai important decât ceea ce ne desparte, și ne unesc valorile naționale, ne unește dorința de a fi la înălțimea spațiului de civilizație, de prosperitate și de securitate al Uniunii Europene din care facem parte.
La mulți ani, România!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .