M‡rton çrp‡d-Francisc

La o analizã atentã a textului legii mi se pare cã putem fi de acord cã este clarã, poate nu la prima citire. Sunt douã lucruri distincte.

În primul rând, un monument poate sã aibã ca monument valoarea ca sã intre în grupa A sau grupa B, poate fi în proprietatea privatã a cuiva, a unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul, poate sã fie în proprietatea privatã a statului sau în proprietatea publicã a statului; iar dacã este în proprietatea publicã a statului, indiferent de valoarea culturalã istoricã a clãdirii respective, poate sã facã parte din domeniul public al statului, respectiv din domeniul public al localitãþii sau al judeþului, conform legii care reglementeazã domeniul public. Or, decizia care se ia referitor la încadrarea, din acest punct de vedere, juridicã a clãdirii, deci dacã face parte din domeniul public al statului sau al localitãþii sau al judeþului, conform legii respective, îi revine Guvernului, respectiv autoritãþilor respective. E prevãzutã în Legea patrimoniului public. Deci trebuie sã se ia o hotãrâre prin care spun cã aceastã clãdire, indiferent dacã are valoarea pentru a intra în grupa A sau grupa B intrã în domeniul public al statului sau în domeniul public al localitãþii respective. ªi despre asta sunã acest text.

Teoretic chiar putem renunþa, pentru cã oricum asta este legiferat ºi în cealaltã lege.