Teodor Atanasiu

„Lacrimile electorale al președintelui Băsescu nu suplinesc lipsurile acute din bugetul Armatei și nici dotarea mult promisă a acesteia”

Cu numai o zi înainte de finalizarea campaniei electorale, președintele țării le-a făcut o vizită militarilor români aflați la baza militară românească din Talil, unde a găsit de cuviință să mai tragă o repriză de plâns în public, cu ocazia participării la ceremonialul de încheiere a misiunilor românești în Irak.

În momentul în care a evocat memoria militarilor români căzuți la datorie pe teatrul de operațiuni din această țară, permanent emoționatul Traian Băsescu a început să plângă, pentru a opta oară în cariera sa de politician, însă, de data aceasta, în fața militarilor români și, bineînțeles, a camerelor de filmat.

Mă întreb de ce domnul președinte, dacă este atât de preocupat de soarta militarilor români, de sacrificiul acestora, de decența traiului lor, nu a fost capabil să ia atitudine atunci când ministrul apărării i-a lăsat pe aceștia fără sporuri de radiații sau de confidențialitate, diminuându-le peste noapte veniturile cu peste 20%?

De ce nu a plâns și atunci președintele pentru a-i consola pe militarii care nu mai au cu ce să-și plătească datoriile lunare sau să-și întrețină familiile? De ce a lăsat domnul Băsescu Guvernul pe care-l conduce să ia decizia ca singurul minister care taie sporuri să fie tocmai Ministerul Apărării?

Unde este preocuparea președintelui țării pentru Armata Română, dacă a adoptat, cu mai multă vreme în urmă, o strategie de înzestrare a acesteia, document care stabilește obiectivele și prioritățile pe termen mediu și lung ale înzestrării și care reprezintă baza pentru elaborarea planului de înzestrare a Armatei și a programelor multianuale, iar apoi întrunește în luna aprilie a anului curent CSAT pentru a lua această hotărâre, dar nu face decât să amâne decizia pentru luna mai, când întrunește din nou CSAT, fără a se întâmpla nimic în acest sens nici de data aceasta.

Oare cele 15 miliarde de euro necesare efortului de dotare a Armatei Române ar fi salvat mai multe vieți în teatrele de operațiuni românești?

Oare lacrimile președintelui n-ar fi fost mai în măsură să fie vărsate atunci când deciziile dumnealui ar fi venit în favoarea siguranței militarilor români și a rămânerii acestora în viață, în acele zone de luptă extrem de dificile, unde dotările de care dispune Armata Română nu au nicio legătură cu realitatea?

Cred că doar tot ce are impact electoral maxim reprezintă primordialitatea președintelui Băsescu, iar emoțiile comandate ale acestuia nu au nicio legătură cu Armata Română și nici cu ceea ce este bine pentru militarii români, care au dat întotdeauna dovadă de un bun-simț și o decență fără margini, deși în ultima vreme au fost lăsați cu bună știință la coada priorităților Guvernului Boc.