Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·1 iunie 2010
other · adoptat
Ioan Nelu Botiș
Discurs
„Leasingul forței de muncă”
Leasingul forței de muncă, numit oficial „muncă temporară”, este activitatea prin care o companie de resurse umane pune la dispoziția unei firme din alt domeniu personalul calificat de care aceasta din urmă are nevoie pentru o anumită perioadă, de maxim 18 luni, plus încă două prelungiri de termen. Personalul care funcționează pe acest principiu nu este angajat direct al companiei pentru care prestează servicii, ci al companiei de resurse umane.
La nivel mondial, conceputul funcționează de aproximativ 60 de ani. Pe piața din România, leasingul de personal a apărut în a doua jumătate a anilor ’90 și a fost legiferat în anul 2004, prin Codul muncii.
Leasingul de personal poate fi folosit de orice tip de firmă, indiferent de domeniul de activitate și dimensiune, însă se potrivește cel mai bine în cazul companiilor care lucrează pe proiecte, deoarece astfel își pot crea echipe pe o perioadă limitată de timp. În prezent, cele care apelează la aceste servicii sunt mai mult multinaționalele și mai puțin companiile locale.
În funcție de domeniul de activitate, cele mai interesate de leasingul de resurse umane sunt firmele de producție (auto sau construcții) și cele cu activitate sezonieră (agricultură, turism).
Legal, nu există un număr minim sau maxim de persoane care pot fi angajate prin leasing. Cifra depinde de dimensiunea și de nevoile unei companii, precum și de motivele pentru care se recurge la acest instrument, putându-se ajunge până la câteva sute de astfel de salariați.
Popularitatea muncii temporare a crescut mai ales în rândul tinerilor, deoarece oferă provocări noi, salarii mai mari, o planificare mai bună a carierei și posibilitatea dezvoltării profesionale în diverse tipuri de companii sau pe diverse proiecte.
Ținând cont de situația economică și socială din această perioadă, consider că atât flexibilizarea programului de muncă, cât și leasingul forței de muncă sunt două concepte
care ar reuși să îmbunătățească și să întărească încrederea dintre angajat și angajator.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.