Marin Almăjanu

„Lecția de democrație a doamnei Roberta Anastase”

Obținută timp de 20 de ani prin încercări tumultuoase de consolidare a fragilei democrații românești de către fiecare cetățean în parte, cea mai mare victorie portocalie este chiar uciderea cu sânge rece a acesteia de cei mai mari luptători pentru autoritarism și fărădelege.

Alungarea opoziției la marginea democrației prin implementarea regulii de aur de eliminare a obligativității cvorumului în Biroul permanent al Camerei Deputaților și, odată cu aceasta, a instaurării comenzii unice aflate la mâna stimabilei matematiciene cu diplomă portocalie în domeniu, doamna Anastase, reprezintă apogeul pașilor făcuți spre drumul dictaturii de către președintele-jucător de iluzii și promisiuni deșarte și a sa echipă ascultătoare.

A sosit momentul ca PDL-iștii să poată juca cu toată forța tontoroiul în plenul Parlamentului, în comisiile de specialitate și, mai ales, în Biroul permanent al Camerei Deputaților, forul de decizie al acesteia, și să poată hotărî oricând, în orice clipă li se năzărește, că 80=170 sau 1=13, pentru bunul mers al partidului-stat, al eternului Guvern Boc și al președintelui devenit acum atotstăpânitor.

Ceea ce și-a dorit domnul Băsescu cu fervoare i-a îndeplinit cu toată energia doamna Anastase și a făcut pentru asta orice sacrificiu și, victorie!, stăpânirea peste Parlament le aparține în exclusivitate în Camera Deputaților.

„Interesul național” a fost invocat mereu ca necesar pentru a mobiliza principalul partid de guvernământ spre luptele seculare prin care au reușit, cu brio, să calce peste cadavre și să strivească victorioși democrația, inventând drepturile partidului traseiștilor și legea „cum ne place nouă”.

Candida doamnă Anastase, cea care a introdus în Parlamentul României metoda unică de vot prin furt flagrant, este și cea care, în ultima perioadă, ia cursuri intensive de tupeu, iar noile sale fraze, învățate impecabil pe de rost, sunt echivalentul unei culmi a ironiei fără margini. Aceasta a trecut din nou la conducerea ședințelor de plen ale Camerei Deputaților și se adresează membrilor opoziției din fotoliul său confortabil, de la prezidiu, cu aprecieri de genul _:_ „să urle până nu mai pot” sau „dumneavoastră trebuie să înțelegeți că în țara asta e nevoie, până la urmă, de democrație”.

Probabil este vorba de un nou fel de democrație, inventată de luminații portocalii _,_ o democrație plămădită cum vor ei, spre binele lor și al propriilor lor pușculițe și spre sărăcirea și înrobirea poporului român. Ei decid când trebuie tăiate salariile și de câte ori, când și câte sute de mii de angajați trebuie dați afară, când mamele nu mai au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea bebelușilor, când pensionarii trebuie impozitați la sânge sau împuținați, când românii mai au voie să mănânce – vezi creșterea TVA și imposibilitatea scăderii acesteia la alimentele de bază, chiar dacă tot ei au legiferat acest lucru – sau când cetățenii acestei țări trebuie legați, împreună cu multe alte generații viitoare, de lanțurile datoriei veșnice.