Marcu Tudor

Legea este a noastr„, legea este pentru o utilizare, ceva. ™i acum ∫i vine ∫i... Deci, lingvistic, este absolut o abera˛ie. Eu nu particip la o asemenea abera˛ie, Ón urma c„reia s„ r‚d„ lumea de mine c„ nu ∫tiu limba rom‚n„ ∫i, Ón al doilea r‚nd, c„ nu ne Óncadr„m Ón perceptele unei tehnici legislative care trebuie s„ ne impun„ chiar din titlu o anume rigurozitate, rigoare.

Emo˛ia sau ultima vorb„ pe care ne-a l„sat-o cineva c‚nd a plecat nu m„ poate face s„ trec peste cuno∫tin˛ele mele de limb„, peste faptul c„, totu∫i, aici sunt aproape jurist — pentru c„ fac lege — ∫i trebuie s„ m„ Óncadrez Ón conceptele unei legi.

De aceea, haide˛i s„ fim serio∫i! îLegea“... Deci, un animal, o insect„ nu are o lege, domnilor! Nu po˛i s„ zic niciodat„ îLegea porcului“, niciodat„ îLegea g„inii“, sau îLegea ˛‚n˛arului“. Este o abera˛ie, chiar dac„ am un mai mare respect pentru cal dec‚t pentru porc. Dar asta m„ face s„ spun c„ am un ∫i mai mare respect pentru limba rom‚n„.

De aceea, v„ rog, domnilor, eu am f„cut propunerea: îLegea cre∫terii cailor“. Am zis îLegea cre∫terii ∫i folosirii“... Dac„ vre˛i, numai îLegea cre∫terii cailor“. Nu ave˛i dec‚t un cuv‚nt Ón plus, dar d„ sens acestei legi. Ea nu este o lege îa calului“, ci o lege îa unei ac˛iuni“, Ón care intr„ ∫i calul. Intr„m Ón rigurozitatea unor oameni inteligen˛i, cu preg„tire intelectual„ ∫i nu ne batem joc de experien˛a ∫i de calitatea noastr„ de intelectuali, chiar dac„ avem emo˛ii, cum ave˛i dumneavoastr„, ca ini˛iatori. V„ mul˛umesc.