Petru Sorin Marica

„Legea salarizării – un proiect ambițios și asumat” Știm cu toții că era nevoie de o lege nouă de salarizare, pentru că salarizarea în sistemul bugetar devenise haotică, nu se respecta niciun fel de principiu, niciun fel de criteriu. Era în mod necesar și obligatoriu nevoie de stabilirea unor principii și a unor criterii unitare, valabile în aceeași măsură pentru toți salariații din administrația de stat.

Principiile care au fost luate în considerare în redactarea acestei legi sunt: principiul legalității – toate drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme de forță a legii; principiul nediscriminării – eliminarea oricărei forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă, principiul egalității – asigurarea de salarii pe baze egale pentru muncă de valoare egală; principiul importanței sociale a muncii; principiul stimulării personalului din sectorul bugetar; principiul ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală în cadrul aceluiași domeniu și în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate; principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale și principiul sustenabilității financiare.

Scopurile principale au fost realizarea unei piramide salariale corecte, astfel încât responsabilitatea să fie reflectată în nivelul de salarizare, precum și instituirea unui raport de 1 la 12 între salariul de bază minim și cel maxim în sectorul bugetar, față de raportul de 1 la 15, cât era înainte de intrarea în vigoare a legii. Și ar trebui să ne reamintim că în România postdecembristă acest raport a atins la un moment dat și cota de 1 la 35.

Dar, când obiectivul este aducerea la un numitor comun în exercițiul bugetar al salariilor pentru mai mult de un milion de oameni, dificultățile sunt pe măsură.

Era inevitabil să apară situații cu totul particulare, greu de prevăzut și de luat în calcul preventiv. Cazul angajaților bugetari cu jumătate de normă, cel al salariaților din cercetare-dezvoltare și inovare, al angajaților sezonieri, al salariaților cu dizabilități încadrați cu handicap grav reprezintă tocmai astfel de situații. Și Guvernul a intervenit imediat pentru a înlătura erorile apărute în grila de impozitare. Poate că vor mai apărea în perioada imediat următoare și alte situații similare. Sunt deplin convins că Guvernul actual le va rezolva pe toate, găsind soluțiile financiare și juridice cele mai bune, cu răbdare, cu determinare și competența necesară.

Pentru a avea o imagine mai clară, de exemplu, studiul de impact efectuat la Ministerul Sănătății a relevat probleme doar pentru circa 3% din personal și acestea sunt cauzate, în parte, și de interpretarea legislației. De partea cealaltă, cadrul Legii salarizării va duce în acest an la creșteri semnificative în ceea ce privește salariile personalului medical. Salarizarea din domeniu va ajunge pentru prima dată aproape de nivelul înregistrat în Uniunea Europeană. Dorim ca medicii să nu mai plece din România? Aceasta este singura soluție.