Carmen Axenie

## „Legitimitatea noilor realități”

Declarația este un semnal nu doar pentru acest Legislativ, ci și pentru cele care vor urma. Tema ei ar putea fi surprinsă prin întrebarea: Cum dobândesc legitimitate noile realități ale vieții europene? Punând accentul pe sintagma „viață europeană”, sugerez că ne-ar fi de folos o abordare a realităților românești nu în mod izolat, ci în contextul sociopolitic în care trăim începând din 2007. Prin expresia „noile realități” am în vedere, în mod special, trei dintre acestea: internetul, biometria și genetica. După cum știți, cele trei au înregistrat dezvoltări fulminante în ultimii ani și

convingerea mea este că o societate europeană matură trebuie să tragă linia și să spună câte beneficii și câte probleme au generat aceste noi realități. Mai mult, ar mai trebui un examen serios al modului în care aceste realități au devenit sau sunt în curs de a deveni legitime în Europa. Un scurt recurs la istorie ne va lămuri mai bine cu privire la problema pe care o ridic aici.

Conform unei înțelegeri generale, europeneitatea noastră presupune coexistența a trei mari tradiții: cea greco-romană, creștinismul și modernitatea (prelungită până în vremea noastră). De la greci am moștenit ideea de republică și ideea de libertate. De la romani, ideea de imperiu și ideea de drept, iar din simbioza celor două culturi ideea de libertate garantată prin lege. Creștinismul ne-a oferit adevărul despre originea și misiunea divină a omului în lume, precum și ideea de libertate prin credință. Modernitatea ne-a oferit ideea de națiune, pasiunea pentru rațiune, precum și ideea de libertate prin revoltă față de orice autoritate. Venind la vremea noastră, observăm că ideile de imperiu, republică și națiune sunt cvasiperimate. Ideea de libertate garantată prin lege a devenit o idee directoare în societatea Europei unite, iar cea de libertate prin credință a rămas în actualitate cu numele generic de libertate a credinței.

Cu alte cuvinte, prezentul a moștenit din zestrea vremurilor trecute în mod selectiv. Întrebarea este: cu ce consecințe? Răspunsul este unul foarte important. De aproape 100 de ani, în lume și în Europa, are loc un fenomen numit de sociologi „secularizarea legitimării”. Legitimitatea, după cum bine știți, se definește prin conformitate cu legea. De aici rezultă că legitimitatea noilor realități (internetul, biometria și genetica) se întemeiază în mod absolut pe legislația care le reglementează cadrele juridice. Faptul acesta atrage o responsabilitate uriașă asupra oricărui parlament din lume, iar nouă, fiecăruia în parte, ne pune înainte o sarcină de neocolit: sarcina de a discerne până în cele mai mici detalii ce este bine și ce este rău în legalizarea acestor noi realități.

Cu sinceritate, să recunoaștem că la momentul de față nu putem formula judecăți tranșante și definitive în aceste chestiuni ultraspecifice. Am risca decizii pripite și ilegitime dacă le-am impune tuturor fără obținerea unui consens. Spre a face un pas important înainte, ne trebuie un principiu sigur, iar acesta poate fi următorul: orice nouă realitate care afectează demnitatea umană, înțeleasă în conformitate cu europeneitatea noastră, își pierde instantaneu legitimitatea, chiar dacă s-ar invoca susținerea unei legislații oarecare.