Florin Gheorghe

„Lupta împotriva corupției începe cu prevenția”

Nu cred că mai este vreun secret în România faptul că Direcția Națională Anticorupție se bucură de o simpatie uriașă în rândul populației. Nu cred că este politician în România care să nu-și dorească măcar pe jumătate din încrederea pe care o are în prezent această instituție în rândul românilor. Nu-ți trebuie, de asemenea, să faci nu știu ce anchete sociologice sofisticate ca să afli de ce se întâmplă acest lucru, ci totul este rezultatul faptului că românii nu mai suportă să fie furați. Românii au tolerat prea mult timp afacerile dubioase ale politicienilor, ale oamenilor de afaceri de carton și ale diferiților indivizi, care s-au îmbogățit peste noapte, în vreme ce viața de zi cu zi a cetățeanului simplu, a dascălului, a medicului, a funcționarului onest s-a degradat văzând cu ochiul liber.

E bine că se face curățenie! E bine că cei care și-au bătut joc de banul public sunt chemați să dea socoteală pentru

faptele lor. E bine că autoritățile competente încearcă, deși până acum nu prea au convins, să recupereze prejudiciile. E bine că România dă semnalul că nu este o țară de mâna a treia și că _dura lex sed lex_ și _fiat justitia pereat mundus_ se aplică și la noi. Cu toate acestea, așa cum în nenumărate rânduri am atras atenția, DNA nu face decât să trateze efecte, cauzele generatoare ale faptelor și actelor de corupție rămânând neschimbate.

Funcționari corupți! Păi este la mintea cocoșului că un funcționar public, plătit cu o șchioapă peste salariul minim pe economie, care este responsabil de gestionarea a milioane de euro lunar, este supus tentației de a-și rotunji veniturile din acte și fapte care nu respectă întotdeauna legea. De la funcționari ne putem duce repede cu gândul la unele cadre didactice, la unii medici, toți la fel de prost plătiți, pentru care, se pare, nu s-au găsit soluții în ultimii douăzeci și cinci de ani de la căderea comunismului.

Primari, președinți de consilii județene, directori, directorași și miniștri corupți pentru că au atribuit nu știu ce și nu știu cum contracte pe bani publici către nu știu ce firme. Încă de la începutul mandatului meu am afirmat cu putere că legislația care se referă la achizițiile publice nu doar că este extrem de proastă, încetinește proiectele naționale sau cele din fonduri europene, dar este și rețeta de succes către sifonarea cvasilegală a banilor publici. Atâta vreme cât OUG nr. 34/2006 va rămâne, în forma actuală, biblia achizițiilor publice, să nu ne mai mirăm de pierderea unor fonduri europene, de lentoarea atribuirii unor lucrări de construire sau modernizare și reabilitare, de contracte cu destinatari doriți, serviți și îmbogățiți, care vor deveni, mai devreme sau mai târziu, clienții DNA.

Apoi, politizarea excesivă a funcțiilor publice extrem de importante, care cer o minimă expertiză și o minimă responsabilitate. Pleacă ai voștri, vin ai noștri, nu contează dacă au terminat clasa a IV-a la fără frecvență și reușesc să facă socoteli peste ordinul unităților! Au carnetul de partid la ei? E tot ce contează! Așa se ajunge la încredințarea unor posturi-cheie în funcții de decizie și coordonare către persoane cu totul neavenite, care nu doar că-și servesc propriul interes, ci pun în pericol sistemele din care fac parte și pun în pericol interesul național.