Ion Călin

„Lupta împotriva exploatării prin muncă a copilului”

În luna iunie 2002, Organizația Internațională a Muncii, cu sediul la Geneva, a declarat ziua de 12 iunie Zi Mondială împotriva Exploatării prin Muncă a Copilului, în scopul de a atrage atenția lumii întregi asupra necesității imperioase de a eradica exploatarea prin muncă a copiilor sub toate formele ei. Exploatarea copiilor este un rezultat al condițiilor economice din țările în curs de dezvoltare și al concurenței dintre acestea și statele industrializate. Mai mult, transformarea copiilor în sclavi este întotdeauna o urmare a sărăciei. În aproape toate țările exploatarea copiilor este interzisă prin lege, dar este folosită în lumea interlopă ca mijloc de a evita plata de taxe, de a reduce costurile cu angajații și de a folosi avantaje în lupta cu concurența.

În majoritatea țărilor din lumea a treia, șomajul în masă este normalitate. Nu există ajutor de șomaj sau alte forme de ajutor de la stat. În aceste circumstanțe, exploatarea copiilor este o formă de suplimentare a veniturilor familiei, uneori chiar singura sursă de venit. Dar angajarea copiilor crește șomajul în rândul adulților, adâncește și mai mult inegalitatea de venituri și de bunăstare.

În foarte multe țări, copiii nici măcar nu ajung la școală, ei fiind trimiși direct la muncă. Exploatarea copiilor este una dintre cele mai controversate și scandaloase probleme din lumea actuală.

Aceștia sunt deseori victime ale accidentelor de muncă, din cauza condițiilor proaste de protecție a muncii, a pregătirii și experienței profesionale defectuoase sau pentru că lucrează cu mașini și unelte construite pentru adulți. Există însă și alte ocupații pe care copiii sunt obligați să le facă – prostituție, cerșit, furturi din buzunare. Ca la orice alt tip de acțiune de exploatare a copiilor, și aici cei care organizează aceste activități și profită de pe urma lor sunt adulții.

Exploatarea copiilor scandalizează nu doar pentru că acestora li se refuză plata cuvenită muncii lor, ci pentru că, odată cu banii, le este furată și copilăria. Lucrează la fel ca adulții, dar încep mult mai devreme, trăiesc în condiții care le periclitează atât sănătatea, cât și dezvoltarea fizică și intelectuală. Acești copii trăiesc despărțiți de părinții lor, precum niște sclavi, la locul de muncă. Fără vreo perspectivă pentru un viitor mai bun, mulți dintre ei sunt amenințați de o moarte timpurie. Doar cu apeluri de încetare a acestor practici nu se rezolvă nimic. De multe ori trebuie identificate și eliminate cauzele economice și sociale ale acestui fenomen.

Deși este bine ca acest fenomen să fie combătut prin toate mijloacele disponibile, este clar că lupta nu poate fi câștigată cu declarații și rezoluții. Din acestea există deja destule, cum este și Declarația privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU încă din 1959. În acest document se spune că minorii nu pot fi lăsați sau obligați să muncească până la atingerea vârstei majoratului, că nu pot exercita nicio activitate ocupațională care să le pericliteze sănătatea, educația și dezvoltarea viitoare. O convenție a Organizației Internaționale a Muncii consideră că 12 ani este vârsta de la care copiii pot efectua muncă ușoară. Pentru copiii mai tineri, orice fel de muncă este interzisă.