Emilian Valentin Frâncu

Atunci, comisia își păstrează punctul de vedere inițial, cu amendamentele admise la anexa nr. 1.

V-aș mai spune că o dezrobire a lor prin documente oficiale a mai avut loc în secolul al XIX-lea, în anii 1837, 1847, 1855 și 1859, iar în 1864 Alexandru Ioan Cuza a dat actul de dezrobire și împroprietărire a țiganilor.

În acest sens, pentru că vreau să vă demonstrez că nu este ceva peiorativ sau jignitor, eu v-aș aduce aminte că Ion Budai-Deleanu a scris „Țiganiada”, că Johann Strauss fiul a compus „Voievodul țiganilor”, că Nicolae Grigorescu a pictat nenumărate țigănci și nu este niciun fel de problemă. Iar în privința acestui nume, de „țigan”, vă voi spune că aceeași etnonimie există la germani – „zigeuner”, la maghiari – „czigány”, la francezi – „gitan”, la portughezi – „ciganos”, la spanioli – „gitanos” și așa mai departe.

Eu cred că Guvernul Roman din timpul domnului președinte Ion Iliescu a făcut o greșeală când a acceptat schimbarea acestui nume, pentru că să știți că un popor nu trebuie desemnat pentru că așa dorește el să se desemneze. Este o tradiție istorică. Aici v-aș aminti că germanii nu sunt numiți „germani” aproape de niciun popor din Europa. Noi, până ieri-alaltăieri, le spuneam „nemți”, francezii le spun într-un fel, englezii le spun în altfel, nu le spun așa cum își zic ei. Galezilor noi nu le spunem „welsh”, le spunem „galezi”, și exemplele pot continua și pentru japonezi și așa mai departe.

Solicitarea dânșilor de a fi desemnați drept „romi”, exclusiv așa, nu este întemeiată și am să vă spun de ce. Popoarele arabe îi numesc încă „zott”, armenii îi numesc încă „lom”, sirienii îi numesc încă „dom”, iar în Europa de Răsărit au fost cunoscuți până ieri-alaltăieri, acum 18–20 de ani, drept „țigani”.

Este însă o chestiune de conținut. Se vorbește despre „comemorarea dezrobirii romilor din România”.

În primul rând, dezrobirea a fost a „țiganilor”, dar „comemorarea” nu merge. Noi comemorăm Hiroshima și Nagasaki, comemorăm Holocaustul, comemorăm Dictatul de la Viena, dar aniversăm 1 Decembrie, 24 Ianuarie. Aniversăm ceea ce este pozitiv și comemorăm ceea ce nu este pozitiv. Chiar în titlul legii nu este corectă formularea – „comemorare” –, dacă este să fim de acord cu tot ceea ce am spus până acum.

Mie mi-e teamă că de prea multe ori cădem, așa, într-un fel de desuetudine și tot vrem să comemorăm. Îi aud și pe colegii tătari care doreau nu știu ce comemorare. De ce? Și mă uit la colegul și amicul meu, domnul senator Radu Feldman Alexandru.

De ce nu am comemora atribuirea de drepturi cetățenești tuturor evreilor, ca urmare a Tratatului de la Berlin, care a obligat România să-și modifice Constituția în acest sens? De ce n-am aniversa acest lucru? Dar de ce nu am aniversa sosirea maghiarilor în Ardeal? De ce nu am aniversa sosirea lipovenilor în Deltă?

Stimați colegi,

Nu vreau să vă răpesc prea mult din timpul dumneavoastră. Personal, nu consider că această propunere legislativă trebuie adoptată. Eu, în nume propriu, spun că nu voi vota.