Nicolae Zavici

Mã întreb cât ne va mai duce cu minciuna pentru a ascunde grozãvia tranzacþiei? Cât vor mai abuza mediile de informare din România, cã se lasã la îndemâna unei ºtiri publicate de un sãptãmânal rus prokaghebist, ocolind însã fondul problemei, cã au minþit ºi, mai mult, cã minþind cu fãþãrnicie au încercat, probabil, sã ascundã cã au încercat sã trãdeze interesele României?! Cum pot sã iasã în faþa þãrii, un fost preºedinte al României ºi un ministru de externe, spunând cã nu au ºtiut ce se petrece sub nasul lor? Pãi, dacã ar fi tocmai aºa ºi, cum titra un ziar, nici usturoi nu au mâncat ºi nici gura nu le miroase, ce fel de preºedinte ºi ce fel de ministru de externe au fost ei de s-au lãsat prostiþi în asemenea hal de propriile servicii secrete, care tratau cu ruºii vânzarea României sub nasul lor? Cât de inconºtient trebuie sã fie un demnitar, pentru a accepta cu seninãtate aºa ceva, în vreme ce se duceau prin Occident ºi proclamau fidelitatea faþã de ideea integrãrii euroatlantice?

Ei bine, domnilor, pentru aceasta, cer constituirea de îndatã a unei comisii de anchetã, pentru a face luminã în aceastã problemã atât de gravã ºi de jenantã pentru România. Acest lucru este cu atât mai necesar, cu cât imaginea noastrã este privitã cu rezerve crescânde în mediile occidentale ºi noi nu vrem sã plãtim acest preþ pentru comportamentul celor strãini de interesele României. ªi aceasta, în momentul în care România prezintã strategia de dezvoltare la Uniunea Europeanã, pentru cã noi dorim sincer integrarea în structurile euroatlantice.

Mulþumesc.

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Frãmântãrile forþelor politice româneºti din ultima perioadã subliniazã faptul cã ne gãsim într-un an electoral. Deºi nu a fost declanºatã în mod oficial, campania electoralã a început ºi se desfãºoarã sub cele mai diverse forme. Cei care au condus România spre dezastrul actual ºi care au ajuns la putere prin minciunã ºi fraudã, în urmã cu mai bine de trei ani, îºi dau seama cã au plãtit atât susþinerea din partea populaþiei, cât ºi credibilitatea externã. Dupã gogoºile cu 200 de zile, 15.000 de specialiºti, 60 de miliarde de dolari, potop pe capul României de dragul cheilor electorale, beneficiarii de astãzi ai puterii politice îºi cautã cu disperare alte mijloace pentru a se menþine în fruntea þãrii ºi dupã alegerile din acest an. Într-un stat pe care îl declarã democratic, guvernanþii care s-au autoproclamat singura alternativã ºi singurii democraþi acþioneazã pe principiile ºi cu mijloacele specifice regimurilor totalitare.

”Lichidarea adversarilor politici a devenit o preocupare prioritarã. Procesele politice intentate unor lideri marcanþi ai opoziþiei, sondaje de opinie falsificate la comandã, mãsuri de intimidare ºi de hãrþuire în justiþie a puþinilor gazetari independenþi sunt doar câteva din acþiunile diversioniste menite sã îi menþinã la putere. Tot ce se poate închipui a fost pus la cale pentru împiedicarea opoziþiei de a-ºi face propagandã ºi au mobilizat mai multe contingente ºi au împãnat þara cu armatã. Satele, ºoselele, pãdurile au fost puse sub pazã militarãÒ, aºa prezenta Constantin Argetoianu cadrul democratic în care organiza alegerile din 1926 un partid care are urmaºi la guvernare în zilele noastre. Dar nu cumva începe sã semene România zilelor noastre cu mult dorita, de cãtre unii politicieni, democraþie interbelicã, în preajma alegerilor?