Dumitru Oprea

Mă numesc Dumitru Oprea și vin dintr-o universitate de stat care are grădiniță privată, unde femeile de serviciu și studenții își duc copiii, iar pentru copiii de acolo se plătește o taxă, fiindcă statul nu plătește nici cinci bani pentru aceste grădinițe private, deși, repet, și femeile de serviciu, și studenții, și profesorii își duc odraslele la o astfel de grădiniță. Toate cheltuielile de înființare a grădiniței au aparținut instituției noastre, și ca noi sunt multe alte persoane cu grija copiilor, fiindcă în anul 2000 în România existau peste 10.000 de grădinițe, citez din Anuarul Statistic al României, iar în anul 2006 rămăseseră 3.300 de grădinițe. În locul lor oamenii au creat grădinițele private.

Insist ca, în reglementările viitoare privind tratamentul copiilor, această categorie de învățământ privat să nu fie tratată cu ochiul spre cel ce face gestul, ci spre beneficiarul tratamentului, copiii României. Fiindcă nu găsesc loc în grădinițele de stat, ajung în cele private, poate pentru că nu sunt „cei mai plini de relații”, ca să obțină un loc în grădinițele de stat.

Așadar, în numele egalității de șanse oferite copiilor, tratamentul discriminatoriu de aici nu-și are locul.