Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·31 martie 2009
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Ioan Stan
Discurs
Mai acum câteva zile, disprețuitor cum încă îl mai știm, domnul Tăriceanu declara că încheierea unui acord cu Fondul Monetar Internațional ar certifica incompetența guvernării actuale. Sigur că patetica declarație venea de la înălțimea deficitului bugetar lăsat nouă moștenire.
Este, de asemenea, adevărat că toată lumea are o opinie despre Fondul Monetar Internațional – televiziuni, economiști, ziariști, politicieni. Dacă în spatele preocupării mai mult sau mai puțin mediatizate a unora dintre aceștia ar sta cu adevărat interesul pentru soarta și viitorul românilor, mai treacă-meargă, dar când singura legătură a unora dintre acești emițători de păreri cu criza, care pe alții chiar ne strânge în spate, sunt migrenele provocate de transformarea în RON a sutelor de mii de euro aflați în conturi, parcă nu-ți prea vine să rabzi a-i împroșca cu etichetări veninoase!
Sigur că n-a căzut bine nimănui să-l audă pe președintele țării afirmând, la interval de circa 30 de zile, ba că avem bani, ba că nu avem bani suficienți pentru suportarea crizei și susținerea programului de guvernare.
Sigur că nu ne-a entuziasmat modul în care a trebuit să aflăm din ziare că, la adăpostul majorității asigurate de alianța pe care noi chiar o onorăm, s-a omis să ni se ceară părerea înainte de demararea unor demersuri atât de importante ca cel al unui acord financiar de mare anvergură.
Ne-am afirmat nedezmințit convingerea că este obligatoriu să avem conturat cu acuratețe planului nostru, al celor care ne-am aliat pentru România, trecând peste tot ceea ce ne separa, pentru depășirea efectelor crizei.
Numai dacă urmare a unui program guvernamental anticriză se va demonstra necesitatea unui atare demers, credem că el trebuie făcut. Nu oricum, nu în orice condiții, ci în așa fel încât cel care ne împrumută să aibă, pe de o parte, garanția unei bune investiții, iar noi, pe de altă parte, să folosim banii acolo unde cei care vor returna datoria au mai multă nevoie. La fel de important ni se pare să cunoaștem foarte clar la ce preț și cu ce costuri vor fi folosiți banii, ca să nu mai vorbim despre condițiile rambursării unui astfel de împrumut.
Este în practica social-democrată să ne cântărim și faptele, și vorbele nu din dorința respectării restrictive a unor principii, ci din respect pentru cei pe care îi reprezentăm. Niciodată nu am respins un demers numai de dragul unei poziții singulare. Categoric nu o facem nici acum. La fel de categoric dorim însă a ne face perfect înțeleși de toți cei care vor cu adevărat să ne înțeleagă poziția.
Acesta este motivul elaborării unui plan social-democrat anticriză. Acesta este motivul precizării ferme a condițiilor în
care vom accepta să girăm cu votul nostru un împrumut de la Fondul Monetar Internațional.
Altfel, banii aceștia vor servi, în fapt, unei campanii electorale a cărei declanșare oficială, orice ar crede cel ce se dorește singurul ei beneficiar, nu s-a declarat încă.