Rãzvan Theodorescu

Mai este interpelarea domnului senator Sergiu Nicolaescu. Am rãspuns în scris.

Este o chestiune mai spinoasã, pe care domnul senator a explicat-o de câteva ori. Este vorba de legalitatea Studioului de creaþie nãscut în 1990 pe lângã fostul Minister al Culturii ºi este vorba de un concurs pentru postul de director, care a fost contestat de trei regizori..., de fapt, de... da, de trei regizori, întâi doi ºi, dupã aceea, ºi un al treilea, între care se aflã colegul ºi prietenul Sergiu Nicolaescu.

Între colegi Ñ ºi de Senat, ºi de câmp cultural Ñ dincolo de solidaritãþi, existã, înainte de toate, privirea ochi în ochi ºi voi încerca sã fac acest lucru ºi acum. Domnul Sergiu Nicolaescu cunoaºte poziþia mea.

Acest Studio de creaþie, înfiinþat în 1990, nu a fost nici un moment pus în discuþie de actele normative la care face referire domnul senator Sergiu Nicolaescu.

Studioul de creaþie este o instituþie publicã de stat, cu personalitate juridicã proprie, astfel cum prevede hotãrârea de înfiinþare.

Personal, vã voi spune cã un asemenea studio de creaþie este o pasãre mai rarã în peisajul nostru. Personal, dacã aº fi fost ministru în 1990, nu aº fi creat aºa ceva, dar el a fost creat ºi funcþioneazã. Este un studio de creaþie, nu este un studio de producþie. El, în momentul de faþã, se aflã... Înainte a fost în structura directã a Ministerului Culturii. De când este Ministerul Culturii ºi Cultelor, el a fost trecut în structura Consiliului Naþional al Cinematografiei ºi indirect depinde, în acest fel, de minister.

Obiectul de activitate al studioului constã în realizarea unor filme artistice de ficþiune, documentare ºi de animaþie, finanþate din resurse proprii ºi din alocaþii bugetare. De la înfiinþare ºi pânã în prezent studioul a funcþionat ca o instituþie publicã specializatã a ministerului, producând câteva zeci de filme, din care unele au fost distinse cu premii naþionale ºi internaþionale.

Nu mai intru în toate detaliile care sunt cuprinse în rãspunsul scris.

Este adevãrat cã în primãvara acestui an a apãrut o discuþie în legãturã cu acest studio, de fapt, cu conducerea acestui studio ºi pânã la urmã postul de director a fost scos la concurs. La acest concurs, în luna august, s-a prezentat regizorul Lucian Pintilie, s-a prezentat pentru a deveni director Ñ el fusese ºi înainte, începând din 1990, directorul acestui studio Ñ ºi s-au prezentat alþi trei regizori importanþi, dintre care cei mai cunoscuþi sunt domnul Sergiu Nicolaescu Ñ amintesc, regizorul care are, pe departe, cota cea mai mare de popularitate în România ºi peste hotare Ñ ºi Radu Gabrea.

Aici a intervenit un lucru ºi a intervenit scurta, episodica, dureroasa Ñ pentru noi doi Ñ despãrþire între colegul Sergiu Nicolaescu ºi mine, despãrþire care, sper, deja s-a preschimbat într-o nouã ºi prieteneascã apropiere.

Domnul Sergiu Nicolaescu nu a avut dosarul pregãtit pentru concurs. Domnul Lucian Pintilie avea acest dosar pregãtit. În momentul în care dosarul domnului Sergiu Nicolaescu ºi al celorlalþi colegi, domnii Radu Gabrea ºi Tãmârzan, au venit Ñ dar am în vedere, în primul rând, dosarul domnului Sergiu Nicolaescu, þinând seama nu de faptul cã suntem colegi ºi prieteni, ci de faptul cã este în cinematografia româneascã omul de importanþã care este Ñ în momentul în care a venit, era depãºit cu 24 de ore termenul pânã la care se putea înscrie. ªi atunci, paradoxal, ministrul care, prin toate firele, este apropiat de Sergiu Nicolaescu, a trebuit sã-i spunã lui Sergiu Nicolaescu: ”Nu te poþi înscrie în concurs.Ò