Ovidiu Brînzan

Mai facem o ultimã încercare de a restabili consensul despre care vorbea domnul preºedinte.

Vreau sã fac o primã precizare: este o diferenþã între profilaxie ºi terapie. Terapie înseamnã sã tratezi simptome sau comportamente aberante, în cazul psihiatriei. Profilaxie înseamnã sã le previi. Revin la titlul legii ºi la începutul art. 7: ”Apãrarea sãnãtãþii mentaleÒ, deci, vorbind despre sãnãtatea mintalã a individului, aceasta înseamnã ca el sã fie sãnãtos la cap, pe româneºte spus. Pãi, ca sã fie sãnãtos la cap, pe româneºte spus, el trebuie, printre altele, sã aibã ºi niºte concepþii sãnãtoase. Iar aceste concepþii sãnãtoase le poþi inocula în capul individului doar prin educaþie în familie, prin educaþie în ºcoalã ºi prin mãsuri coercitive sau de altã naturã, impuse de societate prin stat. ªi acesta a fost sensul în care am fãcut referire la limitarea acestor concepþii, rãspândirea concepþiilor.

Partea a doua, pe care domnul deputat Sassu o sesizeazã... Este adevãrat, este o enumerare nonexhaustivã. Nefiind, însã, vorba de o lege cu caracter tehnic, este foarte greu ca în psihiatrie ºi în psihologie sã faci o enumerare exhaustivã a tuturor lucrurilor nocive, fiindcã poate sã fie nociv ºi praful de pe stradã ºi bioxidul de carbon din þevile de eºapament, totul este nociv ºi totul poate sã conducã la tulburãri psihice. Din aceastã cauzã nu am fãcut o enumerare exhaustivã.

Dacã consideraþi cã din punct de vedere juridic nu este corect, bineînþeles, suntem de acord sã scoatem aceastã porþiune, însã consider cã acesta a fost motivul pentru care s-a fãcut redactarea în forma care este prezentatã.