Șerban Nicolae

Mai mult decât atât, eu aș fi de acord să revedem curricula școlară, să vedem ce anume se predă la ora de religie, să eliminăm eventualele excese. Faptul că avem o identitate și religioasă, ca nație, nu cred că e un lucru rușinos și nici nu cred că ar justifica critica unor comportamente extreme făcute cu ocazia orelor de religie.

Copilul meu nu a fost nici speriat cu Iadul, nici înfricoșat de alte formule apocaliptice cu ocazia orelor de religie și nici nu cred că e rău să revenim la câteva concepte de bază, care, dacă ar fi respectate, fără a ne îndoctrina, fără a deveni – eu știu? – habotnici religioși, dacă le-am respecta... Le știți din cele 10 porunci: să nu furi, să nu minți, să nu ucizi, să nu râvnești la bunul altuia. Nu cred că e un lucru rușinos sau care ar crea deviații comportamentale.

Din acest punct de vedere, eu cred că toleranța, educația respectului față de opinia și ideile altuia pot să-și găsească și în religie o bază.

Dacă ne punem problema de informații controversate sau care dau naștere unor dispute, să știți că și în discipline considerate tehnice apar controverse. Și am să găsesc un exemplu de mijloc: nici disciplina tehnică, în sensul matematică-fizică, nici disciplina de tip uman.

Până acum circa 20 de ani, la biologie se învăța că _Homo neanderthalensis_ este un strămoș al lui _Homo sapiens_ , în linia evoluției omului.

Oamenii de știință, în urmă cu circa două decenii, două decenii și jumătate, au concluzionat că _Homo neanderthalensis_ este o rudă a lui _Homo sapiens_ pe o linie care nu a mai evoluat și care a dispărut din regnul animal și uman, să spun așa. Or, aceasta era o informație greșită.

La limba română învățăm lucruri care ar putea să fie puse sub semnul întrebării.

La istorie... Ce facem? Ajungem în situația în care să optăm pentru fiecare disciplină și părinții să fie puși în situația să spună: solicit ca fiul, fiica mea minor/minoră să studieze limba română, să studieze istoria, să studieze fizica, matematica și așa mai departe.

Din punctul meu de vedere, baza educațională o stabilesc o politică de învățământ, o guvernare, o administrație care ține cont și de tradiție, ține cont și de evoluție și ține cont, în primul rând, de faptul că avem o identitate. Poate unii se rușinează cu ea.

Putem să acceptăm, spre exemplu, că limba română este o limbă creată exclusiv din împrumuturi și din furturi, că nu are nicio bază originală, că-i un miracol în care limba latină, în loc să meargă spre vest – așa cum s-a întâmplat în cazul limbilor franceză, portugheză, spaniolă –, a luat-o și spre răsărit și a găsit, undeva, o insulă unde s-a format sub forma limbii române ca limbă neolatină.

De asemenea, putem să acceptăm ideea că limba română a împrumutat tot ce avem noi astăzi. Dar, din punctul meu de vedere, propunerea este una neinspirată, neavenită, și cred eu că alimentează o formă de intoleranță, pentru că, în esență, asta ni se propune: să excludem posibilitatea ca în trunchiul de bază educațional al unei nații care se declară, într-o proporție covârșitoare, creștină, fără să facă din asta o chestiune de excluziune a altor culte sau a altor opinii, religioase sau nonreligioase, o parte importantă a formării noastre ca indivizi, un popor cu identitate, cu tradiție, cu vechime, în primul rând, din punctul ăsta de vedere... Chiar dacă sunt în dezacord cu unii dintre colegii mei din Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, rămân la părerea că educația religioasă, așa cum este ea în școală, fără excese și fără chestiuni deviante, este un lucru bun și util pentru noi.