Alexandru Athanasiu

Mai sunt alte înscrieri la cuvânt? Nu. Vã rog sã-mi permiteþi sã spun ºi eu câteva cuvinte.

Cred cã amendamentul domnului senator Popa este corect dintr-un motiv extrem de simplu. Sigur cã noi putem aduce aici argumentul general al reorganizãrii persoanei juridice ºi, pe cale de consecinþã, partidul politic fiind la rându-i o persoanã juridicã i se aplicã acest regim. Dar acest lucru s-ar face numai în cazul în care nu ar exista o lege specialã a partidului politic care poate, prin definiþie, sã deroge, deci sã facã excepþie de o prevedere generalã.

Eu cred cã în aceastã lege trebuie fãcutã aceastã derogare. Deci, sã facã excepþie de o prevedere generalã. Eu cred cã în aceastã lege trebuie fãcutã aceastã derogare.

De ce? Partidul politic, spre deosebire de o persoanã juridicã cu sau fãrã scop lucrativ, nu are aceleaºi raþiuni pentru a se reorganiza. Partidul politic existã atâta vreme cât are un program politic asumat, atâta vreme cât are un numãr de votanþi consacrat. Dacã o întreprindere, o societate comercialã se reorganizeazã pentru cã are interes sã facã mai eficientã o parte din patrimoniu, prin divizare, dându-l altei unitãþi, sau dacã are interesul sã se divizeze parþial, adicã sã mai nascã altã întreprindere, dar sã rãmânã ºi ea pe piaþa economicã, are un rost. Dar care este rostul la un partid sã-ºi divizeze patrimoniul?

Dacã vorbim de divizare totalã, înseamnã cã iau naºtere douã partide noi, care îºi împart un patrimoniu vechi, patrimoniul fostului partid. La ce ajutã o asemenea reglementare? Un partid, în momentul în care se scindeazã, înseamnã cã cei care pleacã din acel partid urmãresc un alt program politic, deci vor sã constituie un nou partid. Nu poate sã fie o hotãrâre comunã, voluntarã a conducerii acelui partid de a se diviza.

În al doilea rând, care este raþiunea sã împarþi patrimoniul unei persoane juridice, mai ales când una rãmâne, dacã vorbim de divizarea parþialã, aceea în care apare o nouã entitate, în cazul nostru, un nou partid, dar rãmâne ºi partidul vechi? Care este raþiunea, în acest caz, sã-i faci o transmitere parþialã de patrimoniu? Adicã, înzestrezi un nou partid cu patrimoniul tãu, tu rãmânând ca partid, îl înzestrezi ºi pe el, ca sã poatã sã facã o politicã, din start, alta decât a partidului iniþial?

Deci, stimaþi colegi, a rezolva în plan tehnic juridic problema, în acest caz, nu este corect. Aþi spune:

”Reorganizarea se aplicã la orice persoanã juridicãÒ. Da, cu excepþiile raþionale ºi cu excepþiile din speþa noastrã. Aici divizarea nu are rost. Fuziunile, absorbþiile, da, pentru cã merg pe ideea legii. În fond, ce vrea legea? Sã facã o anumitã ordine în materia partidelor, sã micºoreze numãrul partidelor ºi partidele sã ilustreze cât mai bine marile curente doctrinare. Acesta este rostul legii. ªi sã existe un control al societãþii civile asupra partidelor, sã existe o coerenþã a activitãþii lor. Divizarea se opune chiar acestui scop. Deci, pe de o parte, încurajãm cât mai mult strângerea partidelor într-un numãr cât mai mic cu putinþã, cât mai raþional cu putinþã, dar, pe de altã parte, vorbim de divizare.