Mircea Diaconu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Despre organizarea judecătorească vreau să vorbesc o secundă. Am citat sau citez din speech-ul domnului ministru: „act de justiție european”.

Iată, am și eu un proces și m-am dus la Curtea de Apel, în Palatul de Justiție deci. Cu trei minute înainte de a fi chemat la bară, grefiera m-a întrebat dacă am timbru judiciar și i-am răspuns: „N-am!”.

Mi-a zis să aduc repede un timbru judiciar, pentru că nu se primește cauza, deci, practic, tot procesul cădea. Am zis:

- „– Mă duc imediat, dar unde îl găsesc?”

- „– Căutați-l!”

Am ieșit pe culoare, m-am dus kilometri prin Palatul de Justiție și am ajuns, în sfârșit, la o poștă care ar fi trebuit să aibă timbru judiciar.

Doamna de acolo mi-a spus:

- „– Nu există timbru judiciar pe nicăieri de câteva luni.” „– Unde, doamnă?”

- „– Nicăieri, în tot Bucureștiul, nu există timbru judiciar!” „– Dar cât costă, am întrebat?”

- „– 0,15 bani.”

- „– Bun! Atunci eu ce fac? Pierd cauza, am zis.”

- „– Căutați la avocați!”

Ceea ce înseamnă că am ieșit pe culoar și orice robă care trecea pe lângă mine o opream și ceream, dacă se poate, un timbru judiciar. A șaptea robă s-a căutat în străfundurile sale și a scos, în fine, un timbru judiciar în valoare de 0,15 bani. Mi l-a dat, i-am dat un leu, pentru că 0,15 bani nu există, și în clipa asta mă gândesc că am încălcat amândoi legea. El mi-a vândut la suprapreț, iar eu, în orice caz, sunt complice la acest act murdar, săvârșit chiar în Palatul de Justiție.

Totuși, despre organizarea judecătorească și despre actul de justiție european vorbim. Vă mulțumesc.