Vasile Varga

„Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 reprezintă zestrea trecutului, lăsată viitorului României spre apărare în veci!” Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră că aceste zile am trăit și trăim momente irepetabile în viața națiunii noastre: sărbătorirea unui centenar de când statul român a cunoscut împlinirea teritorială în fruntariile istorice.

Celebrăm, cu mândrie și profund respect, 100 de ani de când, cu sacrificii imense, cu abilitate și cu deplina înțelegere a faptului că trăiau o clipă unică, oamenii politici ai anului 1918, în deplin consens cu reprezentanții monarhiei românești, au înțeles că era momentul în care toate forțele patriotice trebuie să își dea mâna pentru binele țării.

Sacrificiile ostașilor români de pe câmpurile de bătălie, credința nestrămutată în Biserica Neamului, precum și eforturile conducătorilor români de-a lungul anilor de a-i ține împreună pe români, pe veci, ca frați au reprezentat imboldul suprem al unificării provinciilor românești.

Acum 100 de ani conștiința apartenenței la națiunea română a tuturor celor care gândeau și rezonau la trăirea românească a reprezentat energia care a condus spre istoricul eveniment al Marii Uniri de la Alba Iulia, iar trăirea sentimentelor delegațiilor și participanților de atunci este greu de egalat.

Din păcate, peste ani, în condiții triste, România a suferit sângeroase dezlipiri teritoriale. Atunci, dar și în zilele noastre, mulți neprieteni au încercat minimalizarea acelui moment astral din 1 decembrie 1918, ba mai mult, i-au atribuit conotații negative, pe care le considerăm dureroase, și, colegi, este bine știut faptul că în anul Marii Uniri a existat un cumul de elemente pozitive, e drept, pe fondul unor ample transformări suferite de marile imperii ale acelor timpuri din Europa Centrală și de Sud-Est.

Mai mult, Centenarul din aceste zile nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi existat, în primăvara anului 1918, Unirea Basarabiei cu România „de-a pururea și pentru totdeauna” și dacă în toamna aceluiași an Congresul General al Bucovinei nu ar fi hotărât „unirea necondiționată și pe vecie cu Regatul României”. Jertfa de sânge a ostașilor români în Primul Război Mondial a dat atunci o și mai mare greutate actului Marii Uniri.

Să nu uităm că unul dintre pilonii de bază ai făuririi Marii Uniri l-a reprezentat Biserica, prin reprezentanții săi de mare valoare, și nu numai, de-a lungul secolelor, dar mai cu seamă în anul 1918.

Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri a trezit în sufletul multora dintre români sentimente felurite, de la bucurie și entuziasm la neîncredere sau chiar la blamare a adevăratelor trăiri românești.

Ne-am fi dorit ca după 100 de ani să nu persiste anumite discrepanțe de dezvoltare între regiunile României, dar, având mereu în minte sacrificiile înaintașilor noștri, cred că avem datoria să ne ridicăm la nivelul așteptărilor românilor de acum un veac, și anume să devenim un popor demn, într-o țară puternică și respectată în lume.