Adrian Moisoiu

„Markó Béla minte pentru a promova o autonomie teritorială de tip Kosovo”

La Conferința de presă a UDMR-ului din ziua de 18 februarie a.c., președintele acestuia, Markó Béla, nu a spus adevărul sau, cu alte cuvinte, a mințit.

Prin declarația mea politică doresc să clarific, pentru cei care nu au acces la lucrările Parlamentului, modul în care UDMR își promovează politica izgonirii românilor din zonele unde au ajuns în timp majoritari, prin încercarea de a introduce în mod fraudulos un principiu în Legea nr. 95/2006 privind sănătatea, referitor la întregul personal medical care lucrează în zonele unde minoritățile naționale depășesc 20% din populație și care, în mod obligatoriu, ar trebui să cunoască limba maghiară.

Este vorba despre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2007, respinsă de Senat, unde Camera Deputaților este cameră decizională, care se referă, printre altele, la modul în care Ministerul Sănătății și Familiei organizează licitațiile în cazul tratamentelor pentru bolile din programele naționale.

Fără a se respecta legea achizițiilor publice, s-au scos incompatibilitățile dintre managerii de spitale și persoanele juridice, s-a scos controlul Colegiului Medicilor asupra cazurilor de malpraxis, se propune sancționarea asiguraților care nu se prezintă la acțiuni de profilaxie gen program de analize medicale marca Nicolăescu, și la care doi deputați UDMR și ministrul sănătății și familiei au propus adăugarea la art. 7 al Legii nr. 95/2006 un alineat, j), drept principiu: „Încadrarea de personal de specialitate de asistență medicală cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor.”

Deci nu „un anumit partid politic” are ce are cu UDMR, ci ministrul sănătății, în cârdășie cu UDMR-ul, dorește să rezolve problemele mai sus amintite oferind colegilor de guvernare ca „troc” la amintitele afaceri drept compensație impunerea limbii maghiare în ceea ce privește selectarea personalului medical din acele zone unde proporția unei minorități naționale depășește 20% și alungarea din spitale a celor care nu cunosc limba maghiară.

Bineînțeles, s-au prezentat motivații de genul: „Cine se leagă de probleme etnice când se vorbește de sistemul sanitar dovedește lipsă de normalitate”; „posibilitatea pacienților de a se adresa în limba maternă a medicilor...”; „nu este vorba despre o condiționare a exercitării profesiei, ci de un drept al pacienților de a comunica mai ușor în limba pe care o cunosc cel mai bine” etc. Modul în care a fost formulat amendamentul exclude însă intenția declarată și de fapt urmărește să fie promovat un scop mârșav.

Doresc să reamintesc că într-o problemă similară, ocuparea unor posturi unde se punea drept condiție specifică cunoașterea limbii maghiare, Consiliul Național al Discriminării a stabilit că se încalcă Constituția României în ce privește art. 13 privind limba oficială în România, art. 16 privind egalitatea de drepturi, art. 25 privind stabilirea domiciliului, art. 52 și art. 54 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, dar și Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.