„Medierea – alternativă de soluționare a conflictelor în sistemul juridic românesc”
În ultimii ani, sistemul juridic românesc este suprasaturat de numărul incomensurabil al dosarelor care se află înaintea judecătorilor spre soluționare. Peste un milion de români așteaptă ca justiția să pronunțe un verdict în cauzele supuse judecății. Șansele ca justițiabilii să primească un răspuns într-un termen rezonabil, ca urmare a unui proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procedurale, sunt minime. În fața acestor realități concrete ale cotidianului neîndurător, se cuvine să ne amintim avertismentul proclamat de juristul francez René David: „Dreptul nu ar putea fi înțeles fără cunoașterea societății pe care o guvernează și (nici) dacă se ignoră felul de a se purta, de a gândi, de a simți al membrilor acestei societăți.”
De aceea, se impune a promova, mai mult ca oricând, instituția medierii în sistemul juridic românesc, ca o alternativă relevantă de soluționare a conflictelor între părți. Dacă suntem într-o perioadă de cristalizare a unei culturi juridice, trebuie să credităm instituția medierii ca având un impact irecuzabil asupra mentalității juridice, prin rezolvarea neconvențională, alternativă, a conflictelor dintre persoane titulare de drepturi și obligații într-un stat de drept. Legea nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator definește medierea ca fiind „o modalitate de
soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate, în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.” Se impune a fi subliniat în acest context că din data de 3 martie 2010, conform art. 6 din Legea medierii, organele judiciare sunt obligate să informeze justițiabilii despre existența medierii și avantajele acestei alternative, dar au și obligația de a îndruma părțile să recurgă la procedura medierii, pentru a soluționa în mod amiabil conflictul dintre ele. Privind la avantajele medierii pentru părți, trebuie subliniat faptul că niciuna dintre părți nu este stigmatizată ca perdant în cauză, suferind, din cauza jurisprudenței neunitare, prin exacerbarea, în unele cazuri, a rolului activ al judecătorului în interpretarea legii. Cu privire la durata de soluționare a cauzelor în sistemul juridic românesc, statisticile oficiale arată că pentru fiecare etapă de judecată media este de 6 luni. În mod irecuzabil, medierea ar determina accelerarea soluționării litigiului. Din această perspectivă, medierea este o instituție care permite și susține _expressis verbis_ accesul la justiție, prin simplificarea procedurilor: acestea devin mai puțin costisitoare și mai sigure în obținerea unui verdict unanim acceptat de părți. Prin apelarea la un mediator autorizat, se elimină plata taxei de timbru prevăzută de lege pentru a introduce o acțiune în justiție și a celorlalte taxe procedurale, medierea operând cu cheltuieli financiare reduse.
Cu privire la avantajele medierii pentru magistrați, se cuvine a sublinia faptul că în fiecare an în instanțele românești se soluționează peste 2 milioane de cauze, dintre care 20% în materie penală. În situația în care, conform legii, medierea se poate aplica în orice cauză de natură civilă și doar parțial în materie penală, teoretic, cel puțin, aproximativ 80% din cauzele aflate pe rolul instanțelor ar putea fi soluționate prin mediere, după cum subliniază magistratul Cristi Danileț.
Concret, în strânsă conexiune cu prevederile Legii nr. 370/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, se poate recurge la mediere în orice litigiu de natură civilă, în orice litigiu de natură comercială, în litigiile de familie, în litigiile care se referă la conflictele din domeniul protecției consumatorilor, în materia conflictelor de drepturi în domeniul litigiilor de muncă, iar în materie penală, numai în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că răspunderea penală este înlăturată prin retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților.
Adoptarea Legii medierii nu este tardivă în contextul reformei din sistemul juridic românesc, dar prevederile acestei legi trebuie să devină cât mai curând operaționale în desfășurarea actului de justiție.
Avantajele instituției medierii pentru sistemul juridic românesc trebuie integrate în cadrul accesului la justiție a justițiabilului român prin cristalizarea unei culturi și, implicit, a unei mentalități juridice care promovează alternativele coerente și relevante de soluționare a diferendelor, prin judecata în echitate. În felul acesta, actul de justiție clasic din sistemul juridic românesc va fi îndeplinit cu celeritate, prin respectarea tuturor drepturilor procedurale cuvenite justițiabilului român, care va avea, în sfârșit, parte de un proces echitabil într-un termen rezonabil, conform articolului 6 paragraful (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
*
„Istoria ne obligă: «Aici... Radio Europa Liberă»”
Radio Europa Liberă a fost și rămâne un simbol, dar și o veritabilă armă în lupta pentru redescoperirea libertății și păstrarea adevărului cu orice preț. În lagărul comunist numit România, dinainte de 1989, Radio Europa Liberă a avut menirea de a păstra în conștiințele românilor idealul libertății și al demnității umane, în vădit contrast cu domnia resentimentului și duplicitatea regimului totalitar. Nicio istorie a exilului românesc sau a luptei anticomuniste nu poate fi imaginată în absența unei referiri la poziția canonică pe care o deține în economia ei postul Radio Europa Liberă, pentru că premisele pentru înlăturarea totalitarismului și orientarea spre libertate și democrație în România se datorează în mare măsură acestui post de radio. Emisiunile destinate României, inițiate în 1951, au încetat în august 2008.
Dar istoria ne obligă, stimați colegi parlamentari, să nu uităm ceea ce ne-a fost dat să trăim, prin condamnarea ideii că salvarea memoriei este o metaforă a cărților de istorie. Nu vom putea dobândi un ethos al libertății, dacă nu vom prețui legătura dintre supraviețuire și memoria vie. De aceea, se impune a sprijini pe deplin campania „Radio Europa Liberă, Aici!” inițiată de Institutul Român de Istorie Recentă, cu privire la aducerea în România, la București, a arhivei emisiunilor departamentului românesc Radio Europa Liberă, care se află la Hoover Institution din Stanford, California, Statele Unite ale Americii, și crearea unui Centru de Cercetare și Documentare Europa Liberă. Arhiva conține peste 3.500 de benzi de magnetofon neprocesate și peste 600.000 de pagini scrise care trebuie digitalizate cu cheltuieli financiare foarte mari, pentru a se putea obține de la Institutul Hoover doar un duplicat digital, originalul arhivei va rămâne pentru totdeauna în custodia americană. Arhiva emisiunilor departamentului românesc ale postului Radio Europa Liberă urmează a fi găzduită într-un Centru de Cercetare și Documentare Europa Liberă, unde aceste emisiuni, devenite documente unice ale istoriei recente a românilor, să fie accesibile tuturor, permanent și gratuit. Acest proiect se impune a fi susținut prin crearea unui cadru legislativ adecvat și coerent în materie și chiar prin finanțare din fonduri publice. Inițiatorii acestui demers de recuperare a unor crâmpeie de istorie, care vorbesc despre rezistență și curaj în anii totalitarismului românesc, sunt foști redactori și colaboratori ai Departamentului Românesc din Radio Europa Liberă, împreună cu Institutul Român de Istorie Recentă, condus de Liviu Tofan, fost director al Departamentului Știri din Radio Europa Liberă, proiect susținut de personalități ale culturii române, jurnaliști sau reprezentanți ai societății civile. Nu trebuie neglijate sau desconsiderate în vreun fel, dimensiunea științifică și importanța studiului și cercetării istorice a documentelor din arhiva postului de radio, dat fiind faptul că Europa Liberă devenise principalul inamic al fostei Securități și al organelor de represiune comunistă.
Se cuvine a sprijini acest unic demers de instituționalizare a memoriei Europei Libere, în virtutea a ceea ce a însemnat acest post de radio timp de 40 de ani pentru românii aflați în lagărul comunist, dar și în primii ani de tranziție tulbure, după 1989. Se dorește a fi un omagiu adus acelor personalități care au pecetluit identitatea și demnitatea Europei Libere, printre care Noel Bernard, Cornel Chiriac, Vlad Georgescu, Emil Georgescu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, și mulți alții care au fost protagoniștii unui „Război pe calea undelor”,
pe deplin asumat și declarat deschis regimului totalitar. Cine a câștigat și cine a pierdut din acest război pe calea undelor? Care a fost prețul rostirii adevărului? Ce a însemnat cu adevărat lupta pentru libertate, acolo, în exil, de la microfonul Radio Europa Liberă sau la Paris, în apropierea cuplului Monica Lovinescu–Virgil Ierunca, dar aici, în țară, în care fiecare dimineață era o veritabilă confruntare cu spaimele totalitarismului? Care a fost semnificația deplină a anului 1989 pentru destinul Europei și implicit al României? Întrebări care își așteaptă răspunsul pentru a reconstitui o istorie tulburată și tulburătoare, pietre de aducere aminte a ceea ce ne-a fost dat să trăim.
În ultimă instanță, se cuvine a aminti cuvintele scriitoarei care a plătit prețul rostirii adevărului de la microfonul Europei Libere, Monica Lovinescu: „Singura îndârjire de care dăm dovadă ca neam pare a fi acest refuz de a înțelege ce ne-a fost dat să trăim. N-avem cum să fim răzbunați, dat fiind că sabotăm și martorii, și istoricii. Cui îi este frică de... Tacit? Și mai ales de ce?”
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.