Daniel-Florin Ghiță

„Mica, perfida și ingrata Austrie”

Spre finele săptămânii trecute, a treia zi după ce am prezentat și publicat declarația politică intitulată „De la olandezii zburători la olandezii prădători sau de la Johan Cruyff la Mark Rutte”, în care am criticat atitudinea încăpățânată a Olandei de respingere nejustificată a primirii României în spațiul Schengen, am avut parte de o surpriză plăcută în sensul că Guvernul de la Haga a revenit la sentimente mai bune, anunțând că nu se mai opune trecerii țării noastre de acest ultim hop european. În același timp, am avut surpriza neplăcută că Austria a anunțat aproape în al doisprezecelea ceas, prin ministrul de interne, prin ministrul de externe și apoi prin cancelarul de la Viena, că nu va mai susține aderarea României la Schengen la Consiliul JAI din 8 decembrie, în pofida recomandării pozitive a Comisiei Europene. Motivul invocat intempestiv de decidenții de la Viena, și anume că România ar contribui la creșterea migrației ilegale din Austria, care a atins cifra de 100.000, este unul inventat, nefundamentat, pueril, de-a dreptul imbecil.

Din păcate, Austria, o țară pe care istoria implacabilă a adus-o la o treime din suprafața României și la puțin peste o treime din populația țării noastre, a avut frecvent fantasme și fandacsii imperiale* după căderea zidului Berlinului, după destructurarea fostului bloc comunist est-european.

Nu am uitat aroganța și chiar discriminarea manifestate de grănicerii, polițiștii și politicienii austrieci față de românii plecați la muncă după 1989 spre Vestul cu care ne-au ademenit înainte, comparativ cu maghiarii și cetățenii altor foste țări comuniste.

Nu am uitat că, în anii ’90, sute de mii de români din clasa medie, îndeosebi din Transilvania și din Banat, au fost extorcați, unii de-a dreptul jecmăniți, de zeci, dacă nu de sute de milioane de mărci germane, printr-un joc piramidal promovat de o firmă de asigurări internaționale cu sediul în Graz.

Nu am uitat piedicile și opreliștile puse de Austria în calea aderării României la Uniunea Europeană. Noroc că nu a putut să ne încurce și în privința aderării la NATO, succesoarea fostului imperiu habsburgic neavând statut de membru al marii alianțe nord-atlantice și reprezentând un zero barat sub aspect militar.