Marin Almăjanu

„Minciuna Guvernului Boc are picioare scurte”

Guvernul Boc a venit pe 15 septembrie anul curent în Parlament pentru a-și angaja răspunderea pentru mai multe pachete de legi, așa-zis extrem de urgente, printre care și Legea salarizării unitare.

Nu a avut nicio importanță pentru acest Guvern și, mai ales, pentru premierul Boc că această lege a fost făcută la repezeală, „pe picior”, că este plină de greșeli, inechități și controverse, că nu are nicio legătură cu realitatea, cu transparența faptică.

Guvernul Boc nu a avut nici măcar decența de a se pune de acord cu cei direct interesați de prevederile legii, deși acest lucru era absolut necesar, având în vedere că veniturile fiecărei categorii socioprofesionale se diminuează semnificativ prin efectele acesteia, aproape fără nicio excepție, deși domnul Boc susține vehement cu totul altceva. Numai că dumnealui vorbește strict de salarii, și nu de venituri, ori buzunarul fiecărui angajat din sistemul public va fi subțiat substanțial odată cu intrarea legii în vigoare.

Și dacă nouă, tuturor cetățenilor neimplicați în actul de guvernare, ni s-a trâmbițat că urgența de adoptare a acestei legi aberante a fost expres solicitată în acordul cu FMI, drept condiționare a acordării împrumutului, și trebuie realizată până la sfârșitul lunii septembrie, acum oficiali ai FMI vin și cer schimbarea legii salarizării înainte de adoptarea bugetului, și asta în condițiile în care Ministerul Finanțelor a pretins că FMI a fost întru totul de acord cu varianta Legii salarizării unitare asumate în Parlament. Acum, șeful Biroului FMI pentru România și Bulgaria, domnul Tonny Libek, susține că legea în cauză este complicată și netransparentă.

Noi, liberalii, am atenționat marea coaliție guvernamentală PSD–PD-L că această lege nu trebuie să treacă în varianta angajată și de aceea am depus și susținut o moțiune de cenzură în acest sens, semnalând mulțimea de neajunsuri, greșeli și inadvertențe din conținut. Dar, iată, se dovedește că nu numai noi, opoziția din Parlamentul României, am avut ceva de criticat în această lege proastă.

„Am vrea o lege a salarizării simplă, care să fie ușor de implementat, dar care să poată să fie modificată, mai transparentă. Această transparență nu a fost realizată integral, mai există loc de îmbunătățire”, susține oficialul FMI, domnul Tonny Libek.

Paradoxal, Ministerul Finanțelor spune că FMI a văzut și plăcut această lege, că a fost de acord întocmai cu textul, cu alte cuvinte, că minte acum cu nerușinare. „FMI a agreat legea salarizării pentru bugetari. Dacă nu ar fi agreat textul legii, acesta nu ar fi fost asumat în Parlament”, declară un secretar de stat din Ministerul Finanțelor Publice. Dar FMI insistă și trimite chiar avertismente în acest sens: „Doar dacă guvernanții români vor răspunde pozitiv acestor revizuiri vor fi eliberate și celelalte tranșe”.

În acest caz, nu rămâne decât să-l întrebăm pe domnul Boc: dacă FMI a dorit adoptarea Legii salarizării unitare și aceasta a fost chiar una dintre condițiile împrumutului negociat, de ce nu avem parte acum de o lege cu adevărat bună, care să-i mulțumească atât pe oficialii Fondului Monetar Internațional, cât și pe sindicaliștii din toate domeniile socioprofesionale vizate și, mai ales, pe angajații bugetari direct afectați de acest grăbit și păgubos demers cu iz electoral, care a generat doar nemulțumire și care are ca urmări o anunțată grevă generală, pe termen nelimitat?