Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, MRP, a ajuns la aproape trei ani de activitate, respectiv perioada cuprinsă între ianuarie 2017 și octombrie 2019. Rolul MRP este de a iniția, a organiza sau a sprijini orice acțiuni considerate necesare și oportune pentru păstrarea, afirmarea și promovarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor de pretutindeni.
Potrivit ultimelor date furnizate de reprezentanțele diplomatice ale României în afara granițelor, sunt aproximativ 9,6 milioane de români care trăiesc în comunitățile istorice și în diasporă. Ce putem face și stă în puterea noastră este să asigurăm o mai bună legătură cu românii noștri de pretutindeni, o legătură de care avem cu toții nevoie, atât ei, cât și noi, cei rămași acasă.
În aceste condiții, păstrarea acestui portofoliu ar trebui să constituie o prioritate pentru România. Pentru românii noștri de peste hotare, proiectele MRP trebuie să continue, întrucât vorbim despre programe care vin în sprijinul conaționalilor noștri*, care, așa cum spunem noi, ardelenii, sunt oameni faini, pregătiți, deștepți*, oameni care, acolo unde se află, scriu istorie. Sunt oameni pe care am avut onoarea să îi cunosc, oameni care mi-au spus cât de important este pentru ei să simtă că țara noastră nu i-a uitat. Ei sunt România, în orice colț de lume s-ar afla.
Raportul de activitate al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, care poate fi consultat pe site-ul instituției, fiind prezentat public, reprezintă dovada în cifre a muncii depuse în cei aproape trei ani de activitate. Dincolo de cifre, vorbim însă despre oameni care au nevoie de o conexiune directă cu țara de origine, care au nevoie de reprezentare dincolo de orice, de sprijin și de contact cu tot ceea ce se întâmplă în țară.
De altfel, pentru prima dată pe durata unei președinții rotative a Consiliului Uniunii Europene, România a organizat, la inițiativa MRP, o reuniune informală la nivel ministerial în domeniul politicilor pentru diasporă, precum și două reuniuni la nivel de experți – în Bacău și Craiova.
În urma celor trei reuniuni, participanții s-au pus de acord asupra necesității ca tematicile legate de diasporă să fie dezbătute și în viitor la nivel european și să ocupe un loc important pe agenda următoarelor președinții rotative.
Dincolo de ceea ce înseamnă instituțional un minister, pentru mine această perioadă a reprezentat ceva mai presus de o funcție, a reprezentat o conexiune reală cu românii noștri de peste hotare, a fost ceva de suflet. Bucuria a fost imensă ori de câte ori am avut posibilitatea să întâlnesc români, conaționali de-ai noștri, atât din diasporă, cât și etnicii din comunitățile istorice. Fiecare strângere de mână, fiecare privire mi-a dat încă o dată încrederea că, indiferent de locul unde se află, bucuria, dragostea și menținerea legăturii cu țara de origine, România, sunt foarte importante.
Așadar, păstrarea acestui portofoliu ar trebui să fie o prioritate* în contextul în care ne aflăm, dar și pentru că acest minister s-a implicat activ în comunitățile de români, pentru că românii noștri plecați din țară trebuie să știe că România nu i-a uitat și are mare nevoie de ei!
Le mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru toate momentele minunate trăite în acești aproximativ doi ani și, indiferent de poziția mea socială de acum înainte, în momentul în care voi fi într-una din țările în care am fost la întâlnirile cu ei, voi încerca să îi caut. Sunt convinsă că o să fiu primită cu aceeași bucurie, nu doar ca ministru. M-aș bucura să îi văd și aici, acasă, și să îmi spună „m-am întors acasă”. Pentru mine acest lucru ar fi cea mai mare bucurie!