Emil Radu Moldovan

„Mircea și Traian, _la famiglia_ din Cotroceni”

Președintele Traian Băsescu a gafat din nou în relația cu societatea civilă, jignind un reprezentant al presei, ce-i drept, de această dată pe un ton mai blând. El s-a adresat cu un altfel de „măi”, unul mai moderat, unui ziarist, ca să ne arate că a trecut peste faza „găozar”, „țigancă împuțită” sau „păsărică”, însă fondul problemei rămâne. Prestația președintelui, după cinci ani de mandat, nu s-a schimbat, traiul la Palatul Cotroceni nu l-a cizelat deloc, „greaua moștenire” de pe vapor nefiind depășită.

El a dovedit că este incapabil să își asume răspunderea de a da răspunsuri la întrebări fierbinți, aceste tertipuri fiind o marcă pentru panică. În lipsa argumentelor, președintele preferă să jignească, mizând că astfel va închide gura presei. „O presă bună este o presă care te critică fără să te jignească”, declara Traian Băsescu în urmă cu trei ani. Se pare că și situația reciprocă ar fi valabilă... De altfel, președintele Băsescu este debusolat, fuge nu doar de reprezentanții mass-media, pentru că îl ajung întrebări grele, ci și de populație, băile de mulțime fiind de domeniul trecutului. În schimb, fratele Domniei Sale, pe nume Mircea, adoptă băile de televiziuni, însă preluând duiosul grai al fratelui Traian, calcă în picioare bunul-simț și limba română, apelativul de „găozar” fiind readus în prim-plan, ca o relicvă dragă familiei Băsescu.

Toleranța românilor a ajuns și ea la liman pentru că, în aceste vremuri fără prea multe modele, Traian Băsescu ar trebui să fie un exemplu chiar și prin discurs, iar nu cel mai aprig jucător în cuvinte insultătoare. Un adevărat președinte se impune prin prezența lui sobră, el trebuie să domine prin inteligență și printr-un comportament ireproșabil.

Traian Băsescu nu a fost ales de români pentru a se da în spectacol ori de câte ori are ocazia. Dacă în relația cu societatea civilă sau cu presa vrea să se afirme prin cuvinte tăioase, pe plan extern, acolo unde rolul său este primordial, președintele adoptă, din păcate pentru români, atitudinea unui spectator muțit de actorii politici internaționali. Și poate că mai bine tace, pentru că altfel cine știe ce scăpări verbale ar mai putea avea...

Probabil că șeful statului uită că este persoană publică de rang înalt și că prin tot ceea ce face și spune îi reprezintă pe români. În fișa postului de președinte de stat obligațiile atârnă foarte greu, iar dacă toate acestea par o povară prea grea pentru Traian Băsescu, atunci nu trebuie să se mai obosească pentru a cere din nou votul electoratului.