Marian Crușoveanu

„Modernizarea Portului Constanța este un obiectiv strategic al statului român” După terminarea lucrărilor Congresului de la Berlin din 1878, relatările ne înfățișează un Mihail Kogălniceanu zdrobit. Chiar dacă România își căpătase locul său între națiunile suverane ale lumii și dobândise un teritoriu ce îi aparținuse pe vremuri marelui voievod Mircea, pierderea sudului Basarabiei a avut un impact puternic asupra întregii noastre elite politice, iar Mihail Kogălniceanu, participant la lucrările congresului, a fost printre cei mai afectați. Însă, continuă povestea, după ce a efectuat o vizită în Dobrogea și a remarcat imediat potențialul acestui loc, Mihail Kogălniceanu a început să privească în altă cheie consecințele păcii bismarckiene, văzând mai multe fațete pozitive decât negative: avem un stat independent și ieșire la mare. Din momentul acela și până în prezent, Portul Constanța a reprezentat un punct central în strategia de îndeplinire a intereselor naționale ale statului român.*

Portul Constanța oferă României oportunitatea de a fi un actor regional important, competitiv din punct de vedere atât economic, cât și militar. De la declanșarea războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei, Portul Constanța a reprezentat un debușeu vital pentru economia ucraineană, care își vede traficul maritim blocat acum. În acest moment, România trebuie să asigure tranzitul pentru 150.000 de tone de marfă, esențiale pentru supraviețuirea greu încercatului stat ucrainean, dar extrem de importante și pentru țările care depind de exporturile ucrainene. Când oamenii sunt în pericol și în nevoie de ajutor, poporul român a demonstrat că este mereu dispus să întindă o mână și să își ofere sprijinul*