Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·11 iunie 2013
final vote batch · respins
Remus Florinel Cernea
Discurs
„Modificarea Constituției, statul laic și libertatea de conștiință, de gândire și de religie pentru toți cetățenii”
Cum ar fi ca un ortodox să fie obligat să jure cu „Așa să-mi ajute Allah!”? Cum ar fi ca un musulman să fie forțat să își abjure credința? Cum ar fi ca un adept al religiei mozaice să fie forțat să treacă la creștinism? Cum ar fi ca un ateu sau un liber-cugetător să fie convertit cu forța? Astfel de lucruri s-au întâmplat des în istorie și se întâmplă și astăzi. Ieri, în Siria, un tânăr a fost împușcat mortal pe stradă în orașul Allepo doar pentru că a afirmat că nu este credincios. Tendința unora de a-și impune religia în fața altora este așadar un lucru des întâlnit și care ia forme extreme.
La ce bun să avem o constituție, în România, care să fie discriminatorie din acest punct de vedere? O constituție care să contrasteze cu principiul unui stat laic, o constituție care să limiteze accesul la unele demnități publice pe motiv religios...
Spre exemplu, art. 82 alin. (2) și art. 104 alin. (1) privind jurământul de credință depus de persoanele care nu au o credință religioasă monoteistă sau nu au nicio religie, în calitate de Președinte al României, de prim-ministru, ministru sau de membru al guvernului.
Am propus la Comisia pentru revizuirea Constituției ca formula religioasă „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” de încheiere a jurământului de credință prevăzut de Constituție la art. 82 pentru Președintele României să fie înlocuită cu jurământul pe onoare și conștiință, versiune prevăzută de Legea nr. 8 din 2002 privind jurământul parlamentarilor, în cazul acelor persoane care nu au religie monoteistă sau care nu au nicio religie, fiind atei, agnostici, sceptici sau liber-cugetători. Astfel, la art. 82, propun adăugarea unui alineat, nr. 3, cu următorul conținut:
„Art. 82 alin. (3): Jurământul de credință se poate depune și fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: «Jur pe onoare și conștiință», care prefațează jurământul.”
Motivație: articolul 82 alineatul (2) și articolul 104 alineatul (1) din Constituție se referă la jurământul de credință față de patrie și popor pe care trebuie să-l depună membrii Guvernului, miniștrii, secretarii de stat, prim-ministrul și Președintele României. Acest jurământ se încheie cu formula religioasă „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” și este obligatoriu pentru preluarea mandatului.
Țările din Europa nu mai au această formulă obligatorie a jurământului. Ea este prevăzută în unele legislații naționale, dar ca formulă opțională. Acele persoane care nu au o religie sau care nu au o religie monoteistă (de exemplu, sunt budiști, religie în care nu există Dumnezeu, sau hinduiști, sau șintoiști unde sunt mai mulți zei) sau care sunt atee, agnostice, liber-cugetătoare, așadar nu au o religie, își pot vedea drepturile politice restricționate pentru că ele nu-și pot prelua mandatul dacă nu depun jurământul. Ar fi un conflict al acestei prevederi cu libertatea lor de gândire, conștiință și religie prevăzută de art. 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede următoarele: