Remus Florinel Cernea

Supunerea la votul final a: – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România (PL-x 144/2013; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2013 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare (PL-x 146/2013; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin (PL-x 126/2013; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educație și sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist și cu tulburări de sănătate mintală asociate (PL-x 213/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă (PL-x 441/2012; adoptat); – Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2012 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor generate de nave și a reziduurilor mărfii (PL-x 390/2012; adoptat); – Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condițiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, precum și pentru modificarea unor acte normative (PL-x 172/2013; adoptat); - Proiectului de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe (PL-x 188/2013; adoptat); – Proiectului de lege privind ratificarea Acordului de împrumut (Proiectul de modernizare a Administrației Fiscale) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la București la 8 mai 2013 (PL-x 197/2013; adoptat); – Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, reexaminată, la cererea Președintelui României (PL-x 187/2011/2013; adoptată legea cu amendamente); – Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment (PL-x 249/2012; respins); – Propunerii legislative privind înființarea Companiei Naționale „Herghelii de Stat” (Pl-x 563/2008; respinsă); – Propunerii legislative pentru înființarea Muzeului Național „Constantin Brâncuși” (Pl-x 229/2011; respinsă); – Legii privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, reexaminată, la cererea Președintelui României (PL-x 3/2012/2013; adoptată); – Propunerii legislative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor de creștere, îngrijire și educare a copiilor în vârstă de 0–3 ani (Pl-x 457/2011; respinsă)

Discurs

„Modificarea Constituției, statul laic și libertatea de conștiință, de gândire și de religie pentru toți cetățenii”

Cum ar fi ca un ortodox să fie obligat să jure cu „Așa să-mi ajute Allah!”? Cum ar fi ca un musulman să fie forțat să își abjure credința? Cum ar fi ca un adept al religiei mozaice să fie forțat să treacă la creștinism? Cum ar fi ca un ateu sau un liber-cugetător să fie convertit cu forța? Astfel de lucruri s-au întâmplat des în istorie și se întâmplă și astăzi. Ieri, în Siria, un tânăr a fost împușcat mortal pe stradă în orașul Allepo doar pentru că a afirmat că nu este credincios. Tendința unora de a-și impune religia în fața altora este așadar un lucru des întâlnit și care ia forme extreme.

La ce bun să avem o constituție, în România, care să fie discriminatorie din acest punct de vedere? O constituție care să contrasteze cu principiul unui stat laic, o constituție care să limiteze accesul la unele demnități publice pe motiv religios...

Spre exemplu, art. 82 alin. (2) și art. 104 alin. (1) privind jurământul de credință depus de persoanele care nu au o credință religioasă monoteistă sau nu au nicio religie, în calitate de Președinte al României, de prim-ministru, ministru sau de membru al guvernului.

Am propus la Comisia pentru revizuirea Constituției ca formula religioasă „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” de încheiere a jurământului de credință prevăzut de Constituție la art. 82 pentru Președintele României să fie înlocuită cu jurământul pe onoare și conștiință, versiune prevăzută de Legea nr. 8 din 2002 privind jurământul parlamentarilor, în cazul acelor persoane care nu au religie monoteistă sau care nu au nicio religie, fiind atei, agnostici, sceptici sau liber-cugetători. Astfel, la art. 82, propun adăugarea unui alineat, nr. 3, cu următorul conținut:

„Art. 82 alin. (3): Jurământul de credință se poate depune și fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: «Jur pe onoare și conștiință», care prefațează jurământul.”

Motivație: articolul 82 alineatul (2) și articolul 104 alineatul (1) din Constituție se referă la jurământul de credință față de patrie și popor pe care trebuie să-l depună membrii Guvernului, miniștrii, secretarii de stat, prim-ministrul și Președintele României. Acest jurământ se încheie cu formula religioasă „Așa să-mi ajute Dumnezeu!” și este obligatoriu pentru preluarea mandatului.

Țările din Europa nu mai au această formulă obligatorie a jurământului. Ea este prevăzută în unele legislații naționale, dar ca formulă opțională. Acele persoane care nu au o religie sau care nu au o religie monoteistă (de exemplu, sunt budiști, religie în care nu există Dumnezeu, sau hinduiști, sau șintoiști unde sunt mai mulți zei) sau care sunt atee, agnostice, liber-cugetătoare, așadar nu au o religie, își pot vedea drepturile politice restricționate pentru că ele nu-și pot prelua mandatul dacă nu depun jurământul. Ar fi un conflict al acestei prevederi cu libertatea lor de gândire, conștiință și religie prevăzută de art. 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede următoarele:

În contextul ședinței