Miron Ignat

„Monumentul ostașilor sovietici din București”

Monumentul ostașilor căzuți în cel de Al Doilea Război Mondial este închinat tuturor eroilor care și-au dat viața în luptele cu forțele fascismului, pentru apărarea pământului românesc, pentru asigurarea libertății și păcii. Acesta era un monument îngrijit, la care oficialitățile depuneau coroane de flori. Erau comemorări cu fast și reprezentau un simbol pentru cei care s-au sacrificat cu propria viață și s-au ridicat să-și apere țara.

Acum câtva timp citeam în presă și vedeam la știri fapte ce au scandalizat opinia publică din România. Până acum asistam la acte de profanare a cimitirelor evreiești și vandalizarea sinagogilor, iar acum constat că au intrat în vizor și monumentele rușilor.

Într-un stat de drept, trebuie să trăim în înțelegere și conviețuire pașnică, să ne respectăm reciproc, așa cum este și proverbul românesc „Să ne avem ca frații”, or, în realitate, uneori ne este dat să vedem și să trăim anumite întâmplări ieșite din comun și chiar cu aspect de xenofobie.

Aceste acte de xenofobie constituie un semnal serios de alarmă și de aceea este nevoie de adoptarea unor măsuri drastice împotriva autorilor acestor fapte. De ce? Deoarece pasivitatea organelor competente sau lipsa oricărei sancțiuni vor încuraja autorii în activitățile lor dușmănoase.

Regretabil este faptul că autorii acestui act de vandalism au țintit în memoria ostașilor sovietici căzuți în luptele comune pentru eliberarea Transilvaniei și a Banatului în anul 1944 și au urmărit să lovească în relațiile româno-ruse. Nu este singurul caz de acest fel. Poate că acești făptuitori necunoscuți au fost inspirați și de precedentele acte asemănătoare, care au avut loc în urmă cu câțiva ani (distrugerea Monumentului militar sovietic din Iași, profanarea Cimitirului sovietic din Galați) și care nu s-au soldat cu găsirea vinovaților.

Conform Acordului interguvernamental privind statutul juridic al locurilor de înhumare militare ruse și române de pe teritoriile ambelor țări, semnat în anul 2005, părțile s-au obligat să ia toate măsurile necesare pentru ocrotirea acestor monumente, ceea ce ar presupune și începerea imediată a anchetelor în cazurile de vandalizare și pedepsirea făptașilor.

Cu regret constat că acte de vandalism au fost săvârșite și altă dată, dar organele de ordine nu s-au obosit să caute făptașii.

Doresc să cred că aceste acte de vandalism au fost doar emanații ale unor minți bolnave, și nu efectul urii și discriminării de rasă, etnie sau credință religioasă. Căci, să nu uităm, trăim în România, țară membră a Uniunii Europene, unde valorile democrației sunt recunoscute și acceptate.

Constat, cu regret în suflet, că mass-media românească, atât de abundentă în știri și informare a publicului, a trecut neobservat peste acest fapt de vandalism petrecut în plin centrul Capitalei.

De ce presa românească nu ia atitudine de condamnare a acestor acte de vandalism? Trecerea cu vedere a acestora nu duce la altceva decât la încurajarea lor pe viitor. Vandalizarea monumentelor ostașilor căzuți în războiul mondial în preajma datei de 1 septembrie, ziua declarării celui de Al Doilea Război Mondial, ne conduce la concluzia că în spatele acestor grupe de vandalism stau alte grupări cu interese neprietenoase, care distrug relațiile de bună vecinătate între România și Rusia.