Andrei-Ioan Chiliman

## Mulþumesc.

Credeam cã nu mai îmi daþi cuvântul pentru cã tocmai s-au sistat discuþiile.

N-aº fi intervenit dacã antevorbitorul care a fost aici la microfon nu ar fi înfierat cu o mânie oarecum aducãtoare aminte a unei alte perioade faptul cã existã o opoziþie care încearcã sã arate puterii cã legea trebuie respectatã. ªi dacã lucrul ãsta este incomod pentru putere, pentru o majoritate, oricare ar fi ea, lucrul ãsta însã nu trebuie sã ne sperie. Aºa e în democraþie! ªi trebuie sã ne ferim sã revenim la metodele totalitariste, când prin simpla mãsurã pe care vrea s-o ia o anumitã grupare bagã pumnul în gurã alteia.

Vã anunþ, onoraþi colegi, cã tot ce vorbim noi aici, tot ce spunem de la aceste microfoane se noteazã în aceste stenograme ºi o sã vinã unii peste câþiva ani, peste 10 ani, 15 ani ºi o sã fie curioºi sã vadã exact ce s-a întâmplat în acest Parlament. ªi o sã audã, o sã aibã ocazia sã vadã exact cam cum erau relaþiile, ce fãceau cei care erau în majoritate atunci, cum se purtau

cei din opoziþie ºi cam cum funcþiona democraþia în România în anul 2001, la sfârºit de an.

Deci, vreau sã vã atrag atenþia, onoraþi colegi, cã avem o responsabilitate faþã de propria noastrã activitate de aici. ªi vã rog sã v-o luaþi ºi dumneavoastrã în serios chiar dacã sunteþi astãzi, întâmplãtor, prin votul populaþiei, mai mulþi.

Vã mulþumesc.