Costache Mircea

Mul˛umesc, doamn„ pre∫edint„ de ∫edin˛„.

Declara˛ia mea de ast„zi este una apolitic„ ∫i se nume∫te îAmintiri din studen˛ie“.

Stau c‚teodat„ ∫i Ómi aduc aminte ce vremi ∫i ce oameni mai erau prin p„r˛ile noastre, prin anii ’70, c‚nd am Ónceput, dr„g„li˛„ Doamne, a m„ ridica student la umanioarele din Bucure∫ti, ora∫ mare ∫i vesel, Óntemeiat Ón toat„ puterea cuv‚ntului, cu muncitori harnici, ce se gr„beau diminea˛a la lucru, care ∫tiau a petrece, dar ∫i a construi, de vuia Capitala de uzine Ón toate p„r˛ile.

™i, Doamne, frumos era pe atunci, c‚nd eram coleg de camer„ cu Kövesy Szolt, maghiar din Petrila, cu Peter Gancz, evreu maghiar din Sighetu Marma˛iei, cu Feizi Erdal, turco-t„tar din Cobadin — Constan˛a, cu Göbel Hans, sas din ™ona, Bra∫ov, cu Boghi˛„ Emilian din Dr„g„ne∫ti-Olt. Condi˛iile din c„min erau bune, masa ne era Óndestulat„, iar colegii ∫i colegele de pe la alte facult„˛i erau de-a pururea Ón petrecere cu noi. ™i, Óntruc‚t U.D.M.R.-ul nu exista pe atunci, ca s„ cultive dispre˛ul fa˛„ de majoritate, separatismul etnic ∫i alte abera˛ii inumane ∫i antieuropene, noi eram veseli ca vremea cea bun„ ∫i ∫turlubatici ∫i copil„ro∫i ca v‚ntul Ón tulburarea sa. Toate ne mergeau dup„ plac, f„r„ leac de sup„rare, de parc„ era toat„ lumea a noastr„!

Dar a venit anul 1990, a ap„rut Ón Rom‚nia U.D.M.R.-ul ∫i praful s-a ales de pacea interetnic„ ∫i de lini∫tea noastr„. Unde sunte˛i, azi, voi, Szolt, Peter, Erdal, Hans, s„ le spune˛i autorilor infamului proiect al statutului minorit„˛ilor cum m‚ncam noi cu to˛ii bun„t„˛i specifice fiec„ruia pe la s„rb„tori, cum luam Ómpreun„ îpr‚nzul de la 12 noaptea“, Ón sesiune, cu sl„nin„ la frigare stropit„ cu vin ro∫u de la actualul îextremist“ Costache, cum ne aducea Szolt provizii culese de la Cantina Groz„ve∫ti, cum beam p„linc„ de la Sighet, adus„ de Peter Gancz, cum m‚ncam afum„turi de la Göbel Hans ori cum Ól ∫antajam pe Feizi Erdal s„ recite versete din Coran pentru o ˛igar„. P‚n„ ∫i neam˛ul Hans cel gr„sun ∫i ro∫covan era nevoit s„ fac„ zeci de flot„ri pentru o ˛igar„ mai bun„ sau pentru o cafea natural„.

Cu ochii Ón lacrimi v„d azi cum hoardele unor Ómbuiba˛i care ne-au pr„dat avu˛iile r‚vnesc pe fa˛„ ∫i la teritoriile noastre, tulbur‚nd sf‚nta pace s„dit„ de cuv‚ntul lui Dumnezeu Óntre oameni ∫i popoare. Ferici˛i f„c„torii de pace, c„ci aceia fiii lui Dumnezeu se vor numi!

Dar cu aceia care ne alung„ copiii din ∫coli, care Ói prigonesc pe rom‚ni de la casele lor, care l-au schilodit pe Mih„il„ Cofariu, care jefuiesc codrii Harghitei ∫i Covasnei, coco˛‚ndu-se Ón topul multimilionarilor Ón dolari ∫i Ón euro, cu aceia care ne tot p‚r„sc pe la Ónaltele por˛i str„ine, sem„n‚nd numai ur„ ∫i vrajb„, Doamne, cum r„m‚ne? Ei ai cui fii sunt?

Ce trebuie s„ fac eu, ca ∫i copiii mei s„-∫i poat„ aminti din tinere˛ea lor clipe de pace ∫i armonie cu toate semin˛iile l„sate de Domnul pe p„m‚nt, a∫a cum Ómi amintesc eu azi, cu proiectul criminal al f„r„delegii minorit„˛ilor pe mas„? Ce trebuie s„ fac eu, ca s„ poat„ ∫i ei spune c‚ndva: îDoamne, frumos era pe atunci!“? Mul˛umesc.