Mircea Vâlcu

Mulþumesc.

Domnilor preºedinþi de ºedinþã,

Domnilor directori ºi directori adjuncþi ai Serviciului Român de Informaþii,

Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,

Este cel puþin regretabil, ca sã nu spunem condamnabil, faptul cã Birourile permanente ale Senatului ºi Camerei Deputaþilor, ca expresie executivã a activitãþii Parlamentului României ºi actualei puteri, admit ºi faciliteazã aruncarea într-un con de umbrã ºi chiar de derizoriu activitatea unei instituþii de talia Serviciului Român de Informaþii, instituþie care prin activitatea ei contribuie la garantarea intereselor majore ale existenþei României ca stat suveran, independent ºi în integralitatea sa teritorialã. Întârzierea, fãrã precedent în analele Parlamentului României postdecembriste, a prezentãrii raportului de activitate a Serviciului Român de Informaþii este o mostrã evidentã a modului lamentabil în care actuala putere înþelege sã acorde atenþia necesarã apãrãrii siguranþei naþionale.

Sã pui în dezbatere parlamentarã pe 1 iulie 1999, în ultima zi a sesiunii februarie Ð iulie 1999, alãturi de o sumedenie de alte legi ce trebuiau votate înaintea vacanþei parlamentare de varã, un raport înaintat acum mai bine de un an de zile, în luna iunie 1998, pentru ca în final sã nu fii în stare sã-l discuþi, este mai mult decât o ofensã adusã muncii lucrãtorilor din Serviciul Român de Informaþii. Mai mult, perseverentã liniei dezinteresului faþã de gravele probleme cu care se confruntã þara, actuala putere ne oferã aºa-zisa ºansã a discutãrii concomitente a douã rapoarte ale S.R.I., pe 1997Ð1998, respectiv 1998Ð1999. Aº mai preciza doar cã raportul pe anul 1998Ð1999 era pregãtit pentru a fi susþinut în Parlament

încã din septembrie 1999. Toate demersurile Comisiei comune permanente de control asupra activitãþii S.R.I. pe lângã Birourile permanente ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului de a urgenta planificarea analizei activitãþii celui mai important serviciu de informaþii din þarã s-au izbit de o crasã indiferenþã. Suntem din nou în situaþia jenantã de a discuta problematica siguranþei naþionale într-un moment încãrcat de mari tensiuni politice ºi într-un context care ar putea slãbi concentrarea parlamentarilor asupra fondului problematicii cu care se confruntã activitatea S.R.I. De altminteri, o privire aruncatã la modul general, asupra acestei sãli confirmã, fãrã nici un fel de drept de replicã, aceastã afirmaþie.

Din toate aceste motive, P.U.N.R. considerã cã discuþiile noastre de astãzi nu trebuie subordonate în mod simplist algoritmului de timp ce revine fiecãrui partid în parte pentru expunerea punctului de vedere asupra celor douã rapoarte, ci calitãþii analizei în sine, indiferent de timpul pe care aceasta îl necesitã.

Ca arhitecturã, rapoartele referitoare la îndeplinirea atribuþiilor ce îi revin, potrivit Legii Serviciului Român de Informaþii pentru realizarea siguranþei naþionale, sunt interesant construite, dupã un evident model vest-european. P.U.N.R. le considerã, din acest punct de vedere, superioare celor prezentate în anii anteriori. Aceastã calitate este rezultatul proceselor de restructurare a S.R.I., petrecute cu deosebire în ultimii doi ani, a cãror dominantã o reprezintã adaptarea rapidã a instituþiei la complexitatea noilor tipuri de ameninþãri. Avem în vedere atât schimbarea de mentalitate la nivelul conducerii serviciului, ca ºi a noilor generaþii de lucrãtori ºcolarizate dupã anul 1989 ºi încadrate în sistem. Împletind cerinþele momentului cu tradiþia pozitivã din activitatea serviciilor secrete moderne româneºti, S.R.I. se strãduieºte ºi reuºeºte, în tot mai apreciabilã mãsurã, sã-ºi îndeplineascã atribuþiile, potrivit legii. Vremurile pe care le trãim, de lungã ºi confuzã tranziþie îºi pun însã amprenta ºi asupra S.R.I.-ului. Obiecþiile ºi sugestiile pe care P.U.N.R. le face rapoartelor în discuþie, în fond, activitãþii S.R.I., se doresc dezbãrate de interese politice înguste, de calcule meschine de moment. P.U.N.R. considerã cã oamenii politici, partidele, instituþiile ºi serviciile statului român trebuie sã acþioneze numai pe linia interesului naþional, un interes naþional care astãzi trebuie sã împleteascã cu fermitate ºi demnitate tradiþia cu deschiderea europeanã.