Gheorghe-Eugen Nicolãescu

Mulþumesc, domnilor preºedinþi.

Sunt douã observaþii la acest amendament.

Primul: toatã lumea a înþeles ºi a cãzut de acord cã e nevoie sã schimbãm ceva în România ºi o asemenea schimbare ar însemna sã-i dãm fiecãrui ordonator principal de credite responsabilitatea pe care o are.

La acest articol, pãrerea noastrã în Comisia de buget, finanþe, ºi rãmâne ºi astãzi, este cã este o eroare. N-are cum Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale, cum se cheamã acum, sã plãteascã contribuþiile ce-i revin statului român pentru asistenþã medicalã, pentru cã aceste competenþe le are Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei.

Reprezentanþii Guvernului au încercat sã ne spunã cã aceste acorduri internaþionale au cuprinse în ele noþiunea acestui minister al muncii care trebuie sã facã aceste plãþi. Este fals, pentru cã acordurile se încheie la nivel de guverne, ºi nu de ministere. O primã problemã. O altã problemã Ñ oare de trei luni ºi jumãtate de când a avut loc reorganizarea Guvernului, ºi se ºtie ce atribuþii are fiecare minister în parte, nu s-a ºtiut care sunt obligaþiile fiecãrui ordonator principal de credite? Atunci când s-a fãcut reorganizarea guvernamentalã nu s-au predat ºi preluat drepturile ºi obligaþiile fiecãrei entitãþi publice în parte? Eu cred cã acest lucru s-a fãcut ºi cã este o eroare, ºi susþinem sã se facã modificarea corectã în Legea bugetului.

Mulþumesc.