Ovidiu-Virgil Drãgãnescu

Mulþumesc, domnilor preºedinþi.

Voi încerca sã fiu ceva mai scurt ca antevorbitorul meu.

Pentru început, aº avea o întrebare, deoarece este o problemã de procedurã. În acest raport se spune cã: ”Pentru adoptarea unor hotãrâri conforme cu activitatea, membrii Consiliului au participat la activitãþile de analizã ºi bilanþ, precum ºi la alte acþiuni importante, au adoptat hotãrâri ºi în perioadele dintre ºedinþeÒ.

Or, lucrul acesta nu este posibil, deoarece conform Legii de organizare ºi funcþionare a C.S.A.T.-ului se spune la capitolul de organizare ºi funcþionare, în art. 6 alin. 3: ”C.S.A.T. lucreazã în prezenþa a cel puþin douã treimi din numãrul membrilor sãi ºi adoptã hotãrâri prin consensÒ. Or, atunci, mã întreb cum a adoptat C.S.A.T.-ul hotãrâri ºi în perioadele dintre ºedinþe?

Se spune acolo: ”Éfolosind ca metodã de lucru analizarea individualã de cãtre membri a documentelor ºi prezentarea scrisã a punctelor de vedereÒ. Deci cred cã trebuie reformulat aici, nu cred cã a adoptat hotãrâri, ci a lucrat, probabil, între ºedinþe. Hotãrârile se iau doar în ºedinþele C.S.A.T.-ului. Deci ar trebui sã se reformuleze aici raportul.

Pe de altã parte, definiþia acestui raport a dat-o chiar domnul general, când a spus cã se va referi ”foarte în vitezãÒ la raportul pe anul 2002. Într-adevãr, raportul este fãcut puþin ”în vitezãÒ. ªi, ceea ce este cel mai important, în marea sa parte, el se referã doar la acþiunile privind aderarea la NATO. Care, într-adevãr, este foarte importantã, este principalul obiectiv pe care îl are România în 2003 ºi 2004, dar trebuie spus Ñ ºi nu o spun eu, au spus-o ºi voci mult mai avizate, cum ar fi preºedintele, primul-ministru Ñ la ora actualã România nu se simte ameninþatã de un stat duºman neprietenos, ci, în primul rând, ameninþarea vine din partea aºa-ziselor ”riscuri ºi ameninþãri neconvenþionaleÒ, riscuri ºi ameninþãri neconvenþionale cum ar fi: traficul de droguri, traficul de materiale pentru producerea de arme de distrugere în masã, traficul de carne vie etc., etc. Or, pentru toate aceste ameninþãri ºi riscuri, în raport gãsim o singurã frazã.

În schimb, aºa cum spuneam, jumãtate din raport se referã doar la aderarea la NATO, care, într-adevãr, este o atribuþie pe care trebuie sã o aibã C.S.A.T., dar ea este o atribuþie la lit. g) a art. 4, deci cam 1% din textul Legii de organizare ºi funcþionare a C.S.A.T.-ului.

În schimb însã la art. 4, la principalele atribuþii ale C.S.A.T.-ului, se vorbeºte despre ”strategiile de ordine publicã ºi siguranþã naþionalã ale României, în raport cu rãspunderile instituþiilor abilitateÒ. Or, în acest raport, nu gãsim nici o promovare de asemenea strategii din partea C.S.A.T.-ului. ªi cred cã lucrul acesta putea fi fãcut în anul care a trecut, dacã nu, îl aºteptãm cel târziu în raportul pe anul 2003.

De asemenea, vreau sã spun ºi vreau sã atenþionez C.S.A.T.-ul cã aici se menþioneazã cã: ”În cursul anului 2002, Consiliul a aprobat Planul naþional anual de pregãtire a aderãrii pe 2003Ò. Acest plan nici pânã acum nu a ajuns la Parlament. Deci este o totalã lipsã de interes din partea Guvernului, din partea C.S.A.T.-ului.