Minodora Cliveti

Mul˛umesc, domnul pre∫edinte.

Interven˛ia mea se intituleaz„: îO pagin„ de ˛ar„ — Densu∫ul“ .

Œntr-o zi cald„ a acestei veri am fost m‚nat„ de un sentiment nedefinit c„tre un loc de legend„ al neamului rom‚nesc— biserica din Densu∫.

M„ a∫teptam s„ o v„d a∫a cum apare Ón c„r˛ile de istorie: o construc˛ie de piatr„, g‚rbovit„ de vreme ∫i totu∫i dreapt„, aspr„ ∫i blajin„, statornic„ ∫i ve∫nic„, a∫a cum este omul. N-ar fi fost pentru prima oar„ c‚nd un loc pe care-l v„d, Ón fine, dup„ lungi a∫tept„ri, Ómi apare ca Ón carte.

Satul Densu∫ nu este cu nimic mai special dec‚t alte sate din Ha˛eg ori din alte p„r˛i ale Rom‚niei, ∫i m„ g‚ndeam, cu pu˛in„ Óngrijorare, v„z‚nd Ón jur numai case, cur˛i, animale ∫i tot ce se mai afl„ Óntr-o a∫ezare omeneasc„ obi∫nuit„, c„ am gre∫it drumul, c„ biserica pe care o caut nu este acolo, c„ poate a r„mas numai o imagine Ón cartea de istorie. ™i, totu∫i, biserica exist„. E acolo unde ∫ade de veacuri, construc˛ie fundat„ pe o vatr„ dacic„, cu elemente romane, ∫i definitivat„ arhitectonic ∫i mai ales spiritual de cre∫tinism, un cre∫tinism vechi ca ∫i neamul rom‚nesc, Ónconjurat„ de meri care las„ s„ le cad„ blajini roadele peste morminte, str„juit„ de schele de lemn; de asta nu am recunoscut-o. Dezam„git„ la Ónceput, realizez c„, de fapt, aceasta Ónseamn„ c„ bisericii i-a venit vremea restaur„rii, c„ acest monument str„vechi va Óntineri pentru noi ∫i urma∫ii no∫tri.

Œn interior se munce∫te la refacerea frescelor vechi ∫i ele de c‚nd lumea, a pere˛ilor, dintre care unii sunt cert de pe vremea lui Decebal, cum ne spune preotul-ghid, care ne vorbe∫te ∫i despre cei care au adus fonduri: Guvernul Rom‚niei, Ministerul Culturii, firesc, dar ∫i ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucure∫ti, Michael Guest, care a f„cut, se spune, o adev„rat„ pasiune pentru comoara de spirit ∫i suflet care este Densu∫ul. ™i nu pot s„ nu m„ g‚ndesc cu admira˛ie la acest om care, venit de peste m„ri ∫i ˛„ri, contribuie la redarea acestui monument de peste milenii nou„, contemporanilor s„i rom‚ni, dar ∫i patrimoniului lumii.

™i m„ g‚ndesc Ón acela∫i timp cu triste˛e la alte comori inestimabile care sunt risipite cu generozitate de c„tre istoria noastr„ pe Óntreg cuprinsul ˛„rii ∫i care zac neb„gate Ón seam„, c‚nd Ón alte ˛„ri fiecare piatr„ pe care s-a a∫ezat o clip„ umbra vreunui erou este cinstit„ ∫i f„cut„ cunoscut„ ∫i altora.

Rom‚nia izvor„∫te comori spirituale pe l‚ng„ care trecem cu nep„sare, ori crez‚nd c„ vor fi acolo de-a pururi. Dar oare c‚t ar mai fi rezistat Densu∫ul f„r„ grija care i se acord„ acum?

S„ lans„m un program na˛ional de redeschidere a istoriei c„tre oameni, de Óngrijire a monumentelor, nu numai prin acordarea de fonduri b„ne∫ti — pentru c„ bani nu vor fi niciodat„ destui —, ci mai ales prin exprimarea dragostei ∫i respectului fa˛„ de acestea. Pietrele au suflet, iar pietrele din Rom‚nia au suflet rom‚nesc ∫i voca˛ie universal„.