Corneliu Ciontu

Mulþumesc, domnule deputat.

Aceeaºi întrebare constat cã aþi adresat ºi Ministerului Culturii. Deci rãspunsul este acelaºi ºi nu are rost sã mai pierdem timp.

Am sã-l rog pe domnul secretar de stat Dumitru Pâslaru sã-i rãspundã doamnei deputat Mihaela Muraru Mândrea.

## **Domnul Dumitru Pâslaru** _Ð secretar de stat în Ministerul Culturii ºi Cultelor_ **:**

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Întrebarea doamnei deputat Mihaela Muraru Mândrea are ca punct de pornire douã evenimente: Ziua mondialã a proprietãþii intelectuale Ð 26 aprilie, care, în anul 2002,

a avut ca temã încurajarea creativitãþii ºi intenþia Ministerului pentru Întreprinderile Mici ºi Mijlocii ºi Cooperaþiei de a înfiinþa aºa-numita Agenþie pentru Valorificarea ºi Comercializarea Proprietãþii Intelectuale.

Înainte de a rãspunde la întrebare, consider necesar sã fac unele precizãri. Proprietatea intelectualã cuprinde douã mari ramuri: proprietatea industrialã ºi proprietatea literar-artisticã ºi ºtiinþificã, cea de a doua, cunoscutã ºi sub denumirea de dreptul de autor ºi drepturi conexe.

În condiþiile mondializãrii, sistemul proprietãþii intelectuale este supus unor noi provocãri, primul efect al acesteia fiind lãrgirea la scarã mondialã a pieþei economice, pe de o parte, oferind, pe de altã parte, ºi posibilitatea protecþiei la nivel mondial a proprietãþii intelectuale, fapt cu consecinþe directe asupra activitãþilor de cercetare-dezvoltare. În aceste condiþii s-a impus o reorientare în lumea afacerilor, atât în ceea ce priveºte schimbãrile tehnologice, cât ºi noile modele de gestiune financiarã, de la coloºii din producþia mondialã, pânã la întreprinderile mici ºi mijlocii.

Astfel se explicã faptul cã astãzi proprietatea intelectualã reprezintã inima politicilor generale ºi a strategiilor comerciale, aºa cum o demonstreazã ºi proporþia crescândã a activelor incorporate în valoarea întreprinderilor, inclusiv a celor mici ºi mijlocii.

Au existat cazuri în România Ð ºi voi prezenta simplificat unul din ele, care sã demonstreze cel puþin unul din motivele pentru care este necesarã înfiinþarea Agenþiei pentru Valorificarea ºi Comercializarea Proprietãþii Intelectuale. Un investitor strãin care urma sã punã bazele unei afaceri în România în colaborare cu un investitor român a prezentat la vama româneascã contribuþia sa la aceastã investiþie, ºi anume: utilajele pentru o fabricã de pâine, constând în câteva tone de fiare provenite din dezafectarea altei fabrici de pâine din þara respectivã, evaluate în documentele vamale la câteva milioane de dolari, ºi doi saci de hârtii, reprezentând reþetele pentru produse de panificaþie, evaluate la câteva zeci de milioane de dolari. Ofiþerul vamal nu a avut nici o posibilitate de a verifica dacã aceastã valoare a contribuþiei la investiþie, cu aport în proprietatea intelectualã, are vreo legãturã cu realitatea, neavând la îndemânã nici acte normative în acest sens, nici norme sau metodologii ºi nici un organism specializat.