Ionel Olteanu

Mulþumesc, domnule pre∫edinte.

Doamnelor ∫i domnilor deputaþi,

Voi Óncerca Ón foarte scurt timp s„ m„ refer la aspectele de drept intern ∫i de drept internaþional pe care le ridic„ aceast„ moþiune.

Aceast„ moþiune invoc„, spunem noi, Óntr-o lectur„ parþial„, art. 7 din Constituþia Rom‚niei privind obligaþia statului de a sprijini rom‚nii din afara graniþelor pentru p„strarea ∫i dezvoltarea identit„þii lor. Spuneam c„ invoc„ Óntr-o lectur„ parþial„, deoarece nu menþioneaz„ ∫i condiþia esenþial„ a respect„rii legislaþiei þ„rii ai c„ror cet„þeni sunt ace∫ti rom‚ni.

Dintr-o alt„ perspectiv„, semnatarii moþiunii critic„ Ón mod cu totul nejustificat recunoa∫terea de c„tre Rom‚nia a independenþei Republicii Moldova declarat„ la 27 august 1991. Pentru a demonstra c„ moþiunea nu are nici un temei sub acest aspect, amintesc Hot„r‚rea Parlamentului Rom‚niei din 3 septembrie 1991 prin care, î...Óntr-o atmoster„ de profund„ tr„ire patriotic„...“, cu un singur vot Ómpotriv„ ∫i nici o abþinere, toþi ceilalþi membri ai Legislativului de atunci, inclusiv mulþi dintre semnatarii moþiunii de ast„zi, aprobau recunoa∫terea independenþei Republicii Moldova.

Pe de alt„ parte, daþi-mi voie s„ menþionez c„, din punctul de vedere al personalit„þii juridice a statelor care sunt nou-recunoscute, potrivit documentelor internaþionale, exist„ trei categorii de state. Prima categorie de state. Federaþia Rus„ a fost considerat„ ∫i confirmat„ ca atare ca fiind stat continuator al URSS, ∫i Finlanda, Germania, Franþa, Marea Britanie, Elveþia, pentru a da doar c‚teva exemple, au recunoscut-o ca atare. Cealalt„ categorie de state, celelalte state foste sovietice, printre care ∫i fosta Republic„ Socialist„ Sovietic„ Moldoveneasc„, au fost recunoscute ca state succesoare ale URSS. Aceasta, desigur, pentru c„ a∫a au dorit autorit„þile din Republica Moldova. O a treia grup„ de state, reprezentate de Statele Baltice, nu s-a declarat nici continuatoare a URSS, nici succesoare a URSS, acestea declar‚ndu-∫i pur ∫i simplu continuitatea faþ„ de propria lor statalitate Óntrerupt„ at‚t de brutal Ón 1940.

C‚t prive∫te exemplul reunific„rii Germaniei invocat Ón moþiune, exemplul este at‚t de diferit Ónc‚t nu poate fi luat Ón discuþie, c„ci, nu-i a∫a, nu putem compara ceea ce nu este comparabil. Œn acest sens, se pot avea Ón vederea prevederile art. 11 ∫i 12 din Tratatul de reunificare al Germaniei. De asemenea, trebuie avut Ón vedere faptul c„, mai Ónt‚i, la 18 mai 1990, cele dou„ Germanii au semnat un tratat de uniune monetar„, economic„ ∫i social„ intrat Ón vigoare la 30 iunie 1990, dup„ care, la 12 septembrie 1990, cele dou„ state germane au Óncheiat la Moscova un acord cu cele patru puteri ocupante, cunoscut sub denumirea de îAcordul 2+4“.

Dintr-o asemenea perspectiv„, stimaþi colegi, este evident c„ dreptul internaþional consacr„ anumite reguli referitoare la recunoa∫terea noilor state ap„rute. Astfel, spuneam, sediul materiei este Convenþia de la Viena din 1978 asupra succesiunii statelor Ón materia tratatelor, ca ∫i liniile directoare ale Comunit„þilor Europene din 1990 privind recunoa∫terea statelor care includ ca ∫i condiþii de