Mario Ovidiu Oprea

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte. Domnule pre∫edinte, Domnilor secretari, Distin∫i colegi,

Œn declara˛ia mea politic„ de ast„zi Ómi Óng„dui s„ z„bovesc o clip„ asupra a ceea ce am putea numi puterea limbajului.

S-a vorbit mult, foarte mult despre puterea cuvintelor. A∫a cum se ∫tie, limbajul creeaz„ puterea, o exprim„ ∫i este implicat oriunde exist„ o lupt„ pentru putere. Limbajul poate fi folosit pentru a submina sau pentru a schimba distribu˛ia de putere pe termen lung sau scurt, iar modul Ón care un om Ó∫i arat„ puterea const„ ∫i Ón felul Ón care se exprim„ fa˛„ de ceilal˛i, altfel spus, Ón felul Ón care Ó∫i folose∫te puterea cuvintelor.

Drept urmare, cuvintele pot fi cosmetizate, av‚nd uneori un aer nobil, chiar snob, alteori, dimpotriv„, avem de-a face cu un limbaj vulgar, ce se Ónscrie Óntr-un fel de sfidare fa˛„ de cei din jur, cu alte cuvinte, fa˛„ de cei care nu de˛in puterea.

Dup„ decembrie 1989 am r„suflat cu to˛ii u∫ura˛i fiindc„ redob‚ndisem Ón sf‚r∫it dreptul de a ne exprima liber. R‚nd pe r‚nd, guvernele care s-au succedat la putere din 1990 p‚n„ ast„zi au adus Ón prim-planul politicii rom‚ne∫ti lideri apar˛in‚nd diferitelor curente politice, fie de st‚nga, fie de dreapta. Constat„m Óns„ cu m‚hnire c„, indiferent de curentul c„ruia Ói apar˛in, unii dintre colegii no∫tri, combatan˛i pe c‚mpul politicii, ne-au demonstrat ∫i, din p„cate, continu„ s„ o fac„ ∫i ast„zi, c‚nd, iat„, suntem deja parte a Uniunii Europene, c„ ignor„ regulile elementare ale unui limbaj politicos. Fie c„ se adreseaz„ unor gazetari, unor colegi de partid sau de Parlament, unii politicieni postdecembri∫ti r„m‚n insensibili fa˛„ de regulile bunei-cuviin˛e. M„rturisesc c„ nu Ón˛eleg nici acum de ce, pentru a fi conving„tori sau din dorin˛a de a p„rea mai fermi Ón ceea ce sus˛inem, trebuie s„-i jignim pe cei cu care ne afl„m la un moment dat Ón polemic„.

Dac„ am Óncerca s„ facem un inventar al vorbelor de duh rostite cu n„duf Ón diverse Ómprejur„ri, am putea umple pagini Óntregi, de la îm„i, animalule!“, îm„gar de pres„“, îvipere“, îg„ozari“, îjigodii politice“, îfrustra˛i pu∫i pe cotcod„ceal„ politic„“, îlichele“, îmusc„ beat„“, îpapagal“ p‚n„ la huiduieli sau chiar Ómbr‚nceli. Iat„, vor spune unii, ce ne-a adus democra˛ia. Iat„, constat„ cu am„r„ciune cei mai mul˛i dintre cona˛ionalii no∫tri, cum vorbesc ∫i se comport„ cei pe care i-am ales s„ ne reprezinte ∫i care ar trebui s„ constituie repere ale unei conduite civilizate. ™i trebuie s„ recunoa∫tem c„ ignorarea aleg„torilor no∫tri este justificat„, fiindc„, p‚n„ la urm„, violen˛a de limbaj — mai ales c‚nd vine dinspre noi, politicienii —, pe l‚ng„ faptul c„ scoate la iveal„ caren˛e grave de educa˛ie, denot„ o lips„ total„ de considera˛ie fa˛„ de cei din jur. Adic„ tocmai fa˛„ de cei care ar trebui respecta˛i pentru c„ ne-au Óncredin˛at prin votul lor deplina Óncredere, pun‚ndu-∫i speran˛e Ón

seriozitatea ∫i capacitatea noastr„ de a construi Ón beneficiul ˛„rii.