Petre Roman

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Mi-am permis totu∫i s„ intervin pentru c„ am sentimentul c„ ne scap„, referitor la ceea ce discut„m acum, ne scap„ chiar sensul contextului. Noi revizuim Constitu˛ia, dup„ c‚t Ón˛eleg eu, pentru c„ vrem s„ ne adapt„m la realit„˛ile pe care le tr„im, precum ∫i la realit„˛ile pe care vrem s„ le tr„im.

Realitatea pe care o tr„im, din p„cate, e simpl„: dreptatea se cump„r„, nedreptatea se distribuie. Realitatea pe care vrem s„ o tr„im e s„ nu mai fie a∫a — dreptatea s„ fie dreptate.

Or, dac„ l„s„m numai partea de rea-credin˛„, da˛i-mi voie s„ ne uit„m la ceea ce se Ónt‚mpl„. C‚te neglijen˛e nu sunt f„cute, de fapt, cu rea-credin˛„. Asta e o chestiune pe care o ∫tim. Domnul senator Predescu a spus-o un pic mai delicat. Eu am s-o spun de-a dreptul. Œntr-un dosar, dac„ un judec„tor nu vrea s„ se uite la o prob„, zice: îA, Ómi pare r„u, am neglijat“. Nu! Nu s-a uitat pentru c„ a avut alt interes — s„ nu se uite. ™i atunci cred c„ obliga˛ia noastr„, ca s„ tr„im o alt„ realitate, este s„ incrimin„m asemenea situa˛ii. Eu sunt categoric Ón favoarea textului propus Ón raport.