Costache Mircea

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Pentru diversitate, voi aborda un alt unghi de vedere asupra realit„˛ii noastre: îO nou„ prim„var„ pe vechile dureri“.

Din vuietul ∫i din tulburarea vremurilor ne-am pomenit brusc cu pomii Ónflori˛i la fereastr„, ca o mustrare pentru abrutizarea de care ne-am l„sat cuprin∫i.

C„ societatea rom‚neasc„ s-a barbarizat este o realitate trist„.

Œn goana lor dup„ chilipiruri, dup„ jonglerii cu avutul public, dup„ combina˛ii ∫i inginerii menite s„ dreneze banii publici Ón conturile proprii, dup„ goana dup„ lux ∫i huzur, dup„ averi nemuncite, cei ce construiesc cu s‚rg capitalismul s„lbatic ∫i economia de jungl„ edific„ Ón Rom‚nia ∫i cel mai dizarmonic ∫i mai inuman tip de societate din istorie. Nic„ieri nu mai g„se∫ti tradi˛ionalul sim˛ al m„surii ∫i al bunului-sim˛, iar gesturile umanitare iau forma ipocrit„ a teledonurilor ∫i a balurilor de cristal

unde noii no∫tri Ómbog„˛i˛i Ó∫i fac imagine pe seama unor neferici˛i.

Noul umanism se manifest„ ast„zi sub forma gesturilor ostentative fa˛„ de n„p„stui˛ii sor˛ii numai Ón prezen˛a camerelor de luat îvederea“. Cine nu e v„zut d‚nd saco∫e cu alimente s„racilor la televizor nu exist„ pe scena public„. Cine nu e v„zut la televizor don‚ndu-∫i salariul unor am„r‚˛i nu mai poate pretinde c„ poate face binele public ∫i nu mai are rost s„ candideze pe undeva. Se omite cu totul faptul c„ acela care Ó∫i doneaz„ salariul tr„ie∫te din bani de furat, din jafuri, din escrocherii care i-au adus pe cei mul˛i Ón starea de a tr„i Ón s„r„cie ∫i Ón mizerie.

A∫a au ajuns unii s„ se Ónchipuie personalit„˛i recunoscute ∫i cu preten˛ia c„ f„r„ ei ˛ara s-ar pr„bu∫i. A∫a au ajuns unii s„ cread„ c„ popularitatea fals„, c‚∫tigat„ prin exhibarea generozit„˛ii televizate, alimentat„ din bani de furat reprezint„ temeiul trecerii la votul popularit„˛ii, Ón dauna oamenilor competen˛i, harnici, cinsti˛i ∫i patrio˛i care chiar pot sluji binele public ∫i progresul social.

Dezumanizarea ∫i degradarea care paralizeaz„ societatea contemporan„ cleptocrat„ arunc„ zilnic la periferie valori umane, zdrobind destine. Este destul s„ amintesc c„ mai tr„iesc pe l‚ng„ noi ∫i poe˛i. Œntr-o societate care pare cuprins„ doar de furia Ónavu˛irii ace∫tia apar ca ni∫te ciud„˛enii, ca ni∫te fiin˛e bizare.

Tr„ie∫te al„turi de noi, Ón municipiul Buz„u, Ion Nicolescu, un om cu o oper„ de zece volume care Ónnobileaz„ rafturile bibliotecilor ∫i care nu are asigurat„ hrana zilnic„ ∫i nici minimele condi˛ii de via˛„.

Cine mai st„ ast„zi, Ón goana dup„ averi, dup„ profit, dup„ pozi˛ii, dup„ func˛ii, cine mai st„ ast„zi s„ simt„ c„ a Ónflorit brusc, f„r„ s„ ne cear„ nou„ voie, creanga de cais la fereastr„ ∫i cine mai are r„gazul s„ se aplece asupra unui destin uman strivit de cea mai barbarizat„ societate din lume?

îTop 300“, îTop 3.000, 30.000, 300.000“ ∫i toate celelalte nu fac doi bani Ón fa˛a lipsei cultului valorii Ón societate.