Petre Posea

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte,

Stima˛i colegi prezen˛i,

Declara˛ia mea politic„ de ast„zi este intitulat„ î115 ani de la trecerea Ón eternitate a poetului nepereche“.

Œntr-o zi nefast„ de joi, 15 iunie 1889, Óntr-un sanatoriu din Bucure∫ti, ros de boal„ ∫i mizerie, se stingea din via˛„ Mihai Eminescu, Luceaf„rul poeziei rom‚ne∫ti.

Locul na∫terii, spun unii, la 15 ianuarie 1850, la Ipote∫ti, al˛ii la 20 decembrie 1849, la Boto∫ani, unde a ∫i fost botezat cre∫tin ortodox... pot fi date contestabile, Óns„ principalul este c„, dintre acestea, una — sigur — este ziua de na∫tere a lui Mihai Eminovici, nume schimbat de Iosif Vulcan Ón Eminescu, Ón 1866.

Sintez„ a spiritualit„˛ii rom‚ne∫ti din toate timpurile ∫i din toate locurile locuite de rom‚ni — îde la Nistru p‚n’ la Tisa“, Eminescu, poetul na˛ional, venea mult mai de demult ∫i mai de departe, de pe toate coordonatele de timp ∫i de spa˛iu ale istoriei noastre na˛ionale, a∫ezat„ Ón context universal.

Cu poezia care a cuprins toat„ rom‚nitatea ne-a m„rturisit lumii a∫a cum am fost ∫i am vrut s„ fim: oameni de omenie, demni Ón suferin˛„, Ónseta˛i de dreptate ∫i libertate, con∫tien˛i c„ îvreme trece, vreme vine“, fra˛i cu codrul, cu r‚ul, cu ramul, ap„r‚ndu-ne cu un eroism legendar s„r„cia ∫i neamul.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 93/29.VI.2004 Personalitate genial„ de dimensiuni intelectuale neobi∫nuite, de la imnurile vedice la literatura ∫i filozofia greco-roman„, p‚n„ la Kant ∫i Schopenhauer, ˛in‚nd, precum savantul din Scrisoarea I, îtot universul la degetul mic“, Eminescu se identific„ Ón con∫tiin˛a literar„ cu Óns„∫i ideea de poezie.

Apar˛in‚nd organic fiin˛ei noastre na˛ionale, Eminescu a exprimat Óntregul univers cu g‚nduri ∫i sim˛iri ale oamenilor de pe aceste plaiuri rom‚ne∫ti, concep˛ia lor despre lume ∫i via˛„, felul lor de a iubi ∫i urÓ, atitudinea lor Ón fa˛a vie˛ii ∫i a mor˛ii, omenia lor specific„, ca forma cea mai Ónalt„ de umanism rom‚nesc, dragostea lor de frumos ∫i de adev„r, sentimentul viu al naturii care, Ón viziunea lui, g‚nde∫te ∫i simte ca omul acestor p„m‚nturi, dorul ∫i jalea, sim˛ul umorului, sentimentul patriotic ∫i al echit„˛ii sociale, Óncrederea nem„rginit„ Ón destinul nostru istoric.

Eminescu a ridicat limba poetic„ rom‚neasc„ pe culmi neb„nuite, imprim‚ndu-∫i uimitoarea lui personalitate Ón fiecare articula˛ie a ei. Rom‚nii rostesc ∫i ast„zi cuvintele limbii materne cu sporul de expresivitate pe care li l-a dat Eminescu.

Œn armonia grav„ ∫i vr„jit„ a limbajului s„u poetic, el a exprimat pentru toate genera˛iile de rom‚ni Óntreaga gam„ de sentimente ale sufletului rom‚nesc, de la farmecul curat al copil„riei ∫i setea de via˛„, br„zdat„ adesea de fulgerele durerii, de la aspira˛ii luminoase ∫i c„deri triste, la misterele lumii ∫i taina nelini∫titoare a mor˛ii.

A recreat, Ón armonii de o muzicalitate des„v‚r∫it„, frumuse˛ile naturii patriei, proiect‚nd cu rezonan˛e prelungi pe tulbur„toare spa˛ii cosmice dealurile moldovene, Ón melancolia dulce a serii, l„s‚nd, pe de alt„ parte, marea cu cor„biile ei s„ sugereze scurgerea ireversibil„ a timpului, cu tot ceea ce aceasta provoac„ Ón con∫tiin˛a omului.