Hermann Armeniu Fabini

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte. Stima˛i colegi,

Œn dup„-amiaza zilei de 14 aprilie, m-am plimbat prin Parcul Carol, unde, Ón jurul monumentului din axul parcului, era mare activitate. Muncitori montau un gard din panouri de tabl„ Ón jurul construc˛iei, Ón apropierea ei era pozi˛ionat„ o macara, ∫i accesul la monument era blocat.

M-a cuprins, Ón acel loc, o anumit„ triste˛e. Mi-am adus aminte de diminea˛a zilei de 23 martie 1977. Atunci fusese convocat„ Ón Palatul Regal o Ónt‚lnire a Comitetului Central al P.C.R. cu arhitec˛ii, unde secretarul general a expus planul lui de reconstruc˛ie a Bucure∫tiului. To˛i arhitec˛ii care au luat atunci cuv‚ntul au mul˛umit pentru Óncrederea acordat„, au elogiat g‚ndirea genial„ a secretarului general ∫i viziunea lui asupra viitorului.

La un moment dat, fostul meu profesor, Ascanio Damian, de la Institutul de Arhitectur„ îIon Mincu“, a avut o propunere pentru mobilarea Pie˛ei Victoriei. La aceasta, Nicolae Ceau∫escu a replicat: îVoi nu a˛i venit aici s„ v„ da˛i cu p„rerea. Voi sunte˛i aici s„ lua˛i la cuno∫tin˛„ ce trebuie s„ face˛i!“

Sub acest imperativ, Ón anii ’80, primul arhitect al ˛„rii a transformat acest ora∫. Parc„, la un anumit nivel, lucrurile, ast„zi, nu se deosebesc foarte mult de situa˛ia din 1977. Ca ∫i atunci, nu conteaz„ opinia speciali∫tilor. Œn pofida faptului c„ Ordinul Arhitec˛ilor din Rom‚nia ∫i-a spus clar opozi˛ia fa˛„ de demolarea monumentului, care este un ansamblu arhitectural armonic, cu bune propor˛ii, at‚t ale monumentului propriu-zis, c‚t ∫i Ón rela˛ia cu parcul ∫i ambientul urban, Ón acest caz primeaz„ o hot„r‚re politic„, mai ales Ón contextul unui an electoral.

Consider de datoria mea s„ expun aici un punct de vedere strict personal, al unui om de profesie arhitect, de confesie evanghelic„ luteran„ ∫i de etnie german„.

Oare nu putem f„uri valori arhitecturale f„r„ a distruge ceva f„cut de cei dinaintea noastr„? Œn acest context, apare din nou Óntrebarea: de ce a trebuit s„ cad„ M‚n„stirea Mihai Vod„ ∫i ansamblul V„c„re∫ti?

Monumentul din Parcul Carol este unul din pu˛inele realiz„ri din perioada comunist„ care poate fi considerat de o real„ valoare arhitectural„ ∫i artistic„, Ón contextul acelui parc, Óntr-un Bucure∫ti jupuit, de-a lungul unor decenii, de valorile lui de patrimoniu.

Este, oare, acest amplasament realmente singurul posibil? Nu avem suprafe˛e imense, l„sate libere dup„ demol„rile din zona Uranus, Óntre Palatul Parlamentului ∫i D‚mbovi˛a, dar ∫i Ón spatele Palatului Parlamentului?

Este justificat„ cheltuirea unei sume de ordinul a 25 miliarde lei pentru demolarea monumentului, pe l‚ng„ cele 90 miliarde c‚t cost„ Parcul reconcilierii de la Arad, Ón condi˛iile Ón care statul nu poate s„ asigure pentru o treime din popula˛ia ˛„rii un nivel de trai decent, cum este cerut de art. 47 alin. (1) din Constitu˛ia ˛„rii?

Acestea au fost g‚ndurile mele, plimb‚ndu-m„ prin Parcul Carol, Ón fa˛a activismului febril din jurul monumentului, care m-au l„sat Óntr-o stare de triste˛e existen˛ial„ general„.