Mie alocu˛iunea domnului senator Frunda mi-a provocat o reac˛ie polemic„ pe care, Ónainte de a trece la subiectul propriu-zis, v„ voi expune-o, c‚t se poate de succint, Ón trei puncte.
Œn primul r‚nd, vreau s„-i reamintesc domnului senator Frunda ∫i celor dintre dumneavoastr„ care nu cunosc c„ Ón Fran˛a de dup„ r„zboi pentru p„cate mult mai mici, pentru crime mult mai pu˛in dovedite, practic, doar pentru c‚rd„∫ie literar„, cultural„ cu inamicul nazist, un mare scriitor ca Robert Brasillach a fost condamnat la moarte, ∫i Ón ciuda interven˛iei unor mari intelectuali ai Fran˛ei, unor mari scriitori ca Maurois, Mauriac, care s-au dus personal la de Gaulle, repet, Ón fruntea unei delega˛ii ample, Ón ciuda acestor interven˛ii, scriitorul Robert Brasillach a fost condamnat la moarte ∫i executat pentru, repet, crime de natur„ pur cultural„. Nu a fost vorba de s‚nge v„rsat acolo.
Punctul doi. Œn alocu˛iunea avocatului Frunda exista o escamotare c‚t se poate de… aproape naiv„, la un jurist de talie cum este Domnia sa.
Faptul c„ acest Wass Albert a refuzat s„ fie judecat, s-a sustras judec„˛ii statului Israel, nu pledeaz„ deloc Ón favoarea nevinov„˛iei sale, ci, dimpotriv„, este, o, cum se spune, bil„ neagr„, este un semn c„ se ∫tie vinovat.
™i, Ón al treilea r‚nd, o rectificare de natur„ axiologic„, de valoare, sunt de acord, cum spunea ∫i Adrian P„unescu, c„ este un scriitor citibil, l-a∫ califica drept un scriitor onorabil, dar Ón nici un caz cum a afirmat aici, Ón fa˛a noastr„, domnul senator Frunda, c„ ar fi unul dintre marii scriitori ai secolului al XX-lea. Nici vorb„ de a∫a ceva. Mai e mult p‚n„ acolo.
Aceasta, Óns„, ar fi ultima problem„ Ón acest litigiu. ™i trec acum la subiectul pentru care Óndr„znesc s„ v„ re˛in aten˛ia.
14 MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 21/9.III.2004
Este vorba de o problem„, onorat Senat, care se cuvine s„ ne preocupe acut, ∫i anume cea a Bibliotecii Na˛ionale.
M-am implicat Ón nefericirile acestei institu˛ii ∫i Ón vara ∫i toamna lui 2002, c‚nd Guvernul inten˛ionase s„-i r„peasc„ pur ∫i simplu sediul din Splaiul Unirii, aflat, la 14 ani de la schimbarea din 1989, tot Ón construc˛ie.
Adic„ s„ ne g‚ndim, un comunist, Ceau∫escu, construie∫te o cl„dire monumental„ pentru cultur„, iar noi, Óntr-o lume liber„, o confisc„m ca s„ o transform„m Ón loca∫ al puterii politice.
O masiv„ mobilizare de for˛e, atunci, din societatea civil„, din intelectualitate, din Parlament, universit„˛i, sindicate, ambasade, O.N.U., UNESCO, toate acestea l-au determinat atunci pe prim-ministrul Adrian N„stase s„ fac„ pasul Ónapoi.
Tot atunci, Domnia sa pasa, chipurile, problema Ón responsabilitatea Parlamentului. Ar fi fost poate bine s„ fie a∫a. De fapt, construc˛ia a fost dat„ pe m‚na R.A.A.P.P.S.-ului, prin Hot„r‚rea de Guvern nr. 578/13 iunie 2002, a c„rui prim„ victorie Ómpotriva c„r˛ii a fost c„ a Ómpiedicat mutarea Ón noul sediu, cel din Splaiul Unirii, a acelor departamente ale bibliotecii care erau pe pragul de a se instala acolo, cele vitale, ca s„ spun a∫a, ∫i anume laboratorul de restaurare ∫i depozitul legal.
Suntem, dup„ opinia mea, contemporani cu o n„ruire, cu pr„bu∫irea unui simbol spiritual de prim„ importan˛„, e o crim„ de îlezcultur„“ ceea ce se Ónt‚mpl„.
Chestiunea nu m„ preocup„ de azi, de ieri, ci de ani de zile, pentru c„ ceea ce se petrece acum nu e vreo izbucnire, vreo inspira˛ie rea de moment, ci este continuarea, pe o linie tic„los de dreapt„, a unui proces lung de nesocotire, de neglijare, de p„r„ginire ∫i, Ón ultim„ instan˛„, de distrugere a bibliotecilor.
Pentru Ónceput, da˛i-mi voie s„ readuc Ón aten˛ia dumneavoastr„ primele fraze, pline de o amar„ ironie, ale unei scrisori deschise pe care o adresam Ón 1996 ministrului culturii. Textul a ap„rut ∫i Ón presa din aprilie 1996: îDomnule ministru, dup„ cum probabil a˛i aflat, presa ultimelor zile a difuzat informa˛ia c„ bibliotecarii din Óntreaga ˛ar„ sunt Ón grev„. Œn cuprinsul aceleia∫i ∫tiri, s-a f„cut cunoscut c„, sub Ón˛eleapta dumneavoastr„ conducere, s-au Ónchis, Ón anii din urm„, nu mai pu˛in de 150 de biblioteci.
Sunt convins c„ m„sura a avut, Ón ultim„ instan˛„, un caracter de milostenie eutanasic„, pentru c„ fiecare dintre aceste biblioteci, Ónainte de a fi oblonit„, fusese nimicit„ lent prin inani˛ie. Nu a∫ fi departe de adev„r dac„ a∫ spune acela∫i lucru ∫i despre bibliotecari, ale c„ror salarii de 100.000 ∫i c‚˛iva lei — e vorba de 1996 — sunt numai bune pentru o alimenta˛ie ra˛ional„ Óntemeiat„ pe o formul„ de compromis Auschwitz — Canal“. Am Óncheiat citatul din textul din scrisoarea deschis„ din 1996.
Œn toamna lui 2002 am ridicat vehement glasul Ón toate demersurile publice care au avut loc atunci Ómpotriva inten˛iei de v„duvire a Bibliotecii Na˛ionale de
propriul ei sediu Ón favoarea Guvernului, care ar fi vrut, tare ar fi vrut s„ se mute acolo. A fost oprit. Nu a Ón∫f„cat cl„direa, dar comportamentul ulterior a fost parc„ Ón spiritul unui resentiment de genul înu ne mut„m noi, dar nici a voastr„ n-o s„ fie“. A∫a c„ recent, Ón februarie acest an, s-a dispus m„sura eminamente nes„buit„ de a se mai smulge din spa˛iul bibliotecii 10.000 metri p„tra˛i, care ar urma s„ fie depozite, auzi˛i dumneavoastr„, pentru Teatrul Na˛ional ∫i Oper„. Adic„ ar fi acolo o atmosfer„ cam cum era Ón locuin˛ele anilor ’50, c‚nd familii numeroase erau obligate s„ tr„iasc„ la comun, Ómp„r˛ind, Óntr-un mod chinuitor, baia, buc„t„ria ∫i celelalte dependin˛e. Ajuns Ón acest punct al expunerii mele, este poate util s„ reamintesc din nou celor care nu cunosc ce Ónseamn„ Biblioteca Na˛ional„. A fost Ónfiin˛at„ Ón 1836, cu numele de Biblioteca Statului. Din 1948, func˛ioneaz„ Ón sediul din strada Ghica, vizavi de Banca Na˛ional„. Este a doua bibliotec„ na˛ional„ din Europa ca num„r de unit„˛i bibliografice — c„r˛i, publica˛ii, manuscrise etc. — dup„ Fran˛a ∫i ultima, din p„cate, ca num„r de salaria˛i. V„ rog s„ ave˛i r„bdarea de a asculta c‚teva cifre:
— num„r de unit„˛i bibliografice: Fran˛a, 40 milioane, Rom‚nia, 13,5 milioane, Cehia, 10 milioane, Ungaria, 7 milioane unit„˛i bibliografice;
— num„r de angaja˛i la Biblioteca Na˛ional„: Fran˛a, 3.000, Ungaria, 550, Lituania, 522, Estonia, 495, Cehia, 444, Rom‚nia, 300, Ón timp ce, nota bene, Ón 1997 erau 400. Œn c‚˛iva ani, Ónc„ 100 da˛i afar„;
— bugetele pe 2002 (cifre rotunjite pentru comoditatea prezent„rii alocu˛iunii): Fran˛a, 132 milioane euro, Ungaria, 10 milioane euro, Cehia, 8 milioane euro, Lituania, 4 milioane euro, Estonia, 4 milioane euro, Rom‚nia, 2 milioane euro;
Activit„˛ile bibliotecii ∫i fondul ei de carte, stima˛i colegi, stimate colege, sunt r„sp‚ndite, a∫ putea spune, pulverizate, la ora actual„ Ón nu mai pu˛in de 14 locuri. C„r˛ile ∫i publica˛iile ei se afl„: 3 milioane Ón cl„direa actual„, dar unde biblioteca nu mai are acces; un milion, Ón chiar subsolul cl„dirii Ón care ne afl„m acum, a Senatului Rom‚niei; 800.000, Ón sediul central, 360.000, Ón Amzei, 1,5 milioane, Ón satul Gale∫ — a˛i auzit bine — din jude˛ul Sibiu, iar alte cantit„˛i, prin diverse depozite, mai mult sau mai pu˛in improvizate, aflate prin Calea Mo∫ilor, Bulevardul Elisabeta, Sfin˛ii Voievozi ∫i altele, dup„ ce trecuser„ ∫i prin — greu de crezut — subsolul Complexului alimentar din Pia˛a Cr‚nga∫i sau garajul Casei Poporului. E vorba de c„r˛ile Bibliotecii Na˛ionale a Rom‚niei! ™i toat„ aceast„ batjocur„ i se Ónt‚mpl„ unei institu˛ii de importan˛„ na˛ional„, o importan˛„ crescut„ Ón aceste vremuri de imbecilizare prin televiziune, Ón care cartea accesibil„ ar r„m‚ne singura surs„ de spirit, se Ónt‚mpl„ unei institu˛ii care, culmea, are teoretic, cel pu˛in dup„ inscrip˛ia gravat„ pe frontispiciu îBiblioteca Na˛ional„“, are propriul ei sediu, cel din Unirii, care a costat p‚n„ acum 60 milioane dolari, ∫i cu o investi˛ie, spun speciali∫tii, de Ónc„ numai 2 milioane dolari, ar
MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 21/9.III.2004
putea fi dat par˛ial Ón folosin˛„, ceea ce, de altfel, este un deziderat imperativ, Óntruc‚t Ón sediul vechi, din strada Ghica, curge efectiv apa pe pere˛ii depozitelor, ∫i presa a semnalat acest dezastru.
Œn spirit parc„ premonitoriu, profet Ón propria ˛ar„, Caragiale scria Ón 1896, citez: îStatul nostru avea odat„, pe c‚t Ó∫i poate aminti oricine, o mare magazie de c„r˛i pe care o numea Biblioteca Na˛ional„“.
Consider c„ rezolvarea pozitiv„ a situa˛iei Bibliotecii Na˛ionale prin punerea deplin„ la punct a noului sediu este una din primele mari priorit„˛i de urgen˛„ ale Guvernului, al„turi de pensionari, ∫omaj, spitale.
Din to˛i Ludovicii Fran˛ei, unul singur e cunoscut Ón cercuri largi, dincolo de c„rturari, ∫i anume al XIV-lea, pentru c„ a iubit ∫i a finan˛at cultura, cartea, spiritul.
S„ fie limpede, Óns„. A face acum, Ón ceasul al doisprezecelea, ceea ce trebuie f„cut, nu ar fi nici o filotimie din partea Guvernului, ci un gest de onoare elementar„, fiindc„, Ón 2001, Ón Programul de guvernare figura un punct clar care promitea, citez textual: îFinalizarea sediului Bibliotecii Na˛ionale.“ P‚n„ acum Guvernul nu s-a ˛inut de cuv‚nt, dimpotriv„, s-a Ónt‚mplat ca Ón bancul cu Radio Erevan: îNu i s-a dat, ci i s-a luat.“
Am s„ Ónchei cu c‚teva lucruri pe care le ∫tiu, de unde din alt„ parte, dec‚t din c„r˛i.
Acum 650 de ani Richard de Bury, cancelar al Angliei, scria Óntr-unul din cele 20 de capitole ale c„r˛uliei sale, ale opusului s„u _Philobiblon_ , adic„ îIubirea de c„r˛i“, c„ nici un sacrificiu nu e prea mare pentru achizi˛ionarea c„r˛ilor, ∫i nici o grij„ nu trebuie neglijat„ pentru a le p„stra, g‚ndea acest om, cu 650 de ani Ón urm„.
Suntem acum Óntr-o epoc„ de tranzi˛ie, da, adic„ un ev de mijloc. ™i pe atunci tot ev de mijloc, Ev Mediu era, dar mentalit„˛ile erau parc„ mai pu˛in jegoase. Carol cel Mare, citez: îNu dispune oare Ón testamentul s„u de c„r˛ile pe care le avea Ón favoarea s„rmanilor, recomand‚nd distribuirea lor?“ Geoffroy de Beaulieu poveste∫te c„ Ludovic cel Sf‚nt, primul rege al Fran˛ei care cite∫te ∫i scrie curent, ce vremuri, ce moravuri!, citez: îAuzind vorbindu-se de un mare sultan al sarazinilor, care Óndemna st„ruitor pe cheltuiala lui la c„utarea, transcrierea ∫i a∫ezarea Óntr-o bibliotec„ a c„r˛ilor de orice fel ce puteau fi de folos, a hot„r‚t ca imediat s„ se fac„ Ón Fran˛a ceva similar“, spune Albert Flocon Ón monumentala sa carte îUniversul c„r˛ilor“. Dar asta se Ónt‚mpla acum 700 de ani, Ón vremuri obscure, de dragul c„rora clama un Ónfocat ca George C„linescu, citez: îAh, Óntunecat Ev Mediu, plin de m„re˛e catedrale, de superbe m„n„stiri, de sublime clopotni˛e, de impun„toare ceremonii, de aurite manuscrise, de g„l„gioase universit„˛i, de bl‚nde deprav„ri goliardice, de mari lini∫ti cet„˛ene∫ti! C‚t regret c„ nu m-am n„scut Ón bezna ta!“ Am Óncheiat citatul din G. C„linescu. C„rturarul scria aceste r‚nduri Ón 1939 — ’39, re˛ine˛i! Acum, Ón 2004, armele, cel pu˛in Ón jurul nostru, nu z„ng„nesc la fel de tare. Œn schimb, aerul e tot mai irespirabil,
atmosfera tot mai n„cl„it„, mai Óncins„ de r„utate. Sper s„ nu ajung„ la temperatura de 451 de grade Fahrenheit, temperatura la care c„r˛ile ard ∫i sc„p„m definitiv de ele.
V„ mul˛umesc pentru aten˛ie. ( _Aplauze.)_
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
George Mihail Pruteanu · 9 martie 2004 · monitorul.ai