ªtefan Baban

Mulþumesc, domnule preºedinte. Am sã le prezint foarte rapid pe amândouã.

Înfiinþarea în urmã cu câþiva ani ºi a altor case de asigurãri de sãnãtate, respectiv a armatei ºi a transporturilor, a dat naºtere la discuþii interminabile ºi patetice. Ulterior, funcþionarea celor douã case a dovedit un management corect, riguros, satisfãcãtor pentru asigurat. Iatã însã cã, acum, când reþeaua sanitarã civilã gãseºte cu mari eforturi bani pentru supravieþuire, Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate a descoperit cã-ºi poate acoperi deficitul cu fondurile caselor paralele.

În prezent, existã patru proiecte de modificare a Legii nr. 145/1997 a asigurãrilor sociale de sãnãtate. Departe de a nega în totalitate modificãrile propuse. Existã temerea cã, cel puþin unul din proiecte, casele de asigurãri paralele, care funcþioneazã acum dupã modelul caselor de asigurãri de sãnãtate judeþene, având aceleaºi drepturi ºi obligaþii, vor fi transformate în filiale ale Casei de asigurãri a municipiului Bucureºti, spulberându-se bruma de autonomie a celor douã instituþii ºi, în mod automat, Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate va dispune necondiþionat de banii aferenþi.

Situaþia actualã este ºi aºa destul de tensionatã, colectarea de la asiguraþii transportatorilor se deruleazã cu eficienþã maximã, iar unitãþile subordonate nu au datorii. Folosirea banilor la Casa de Asigurãri de Sãnãtate a Transportatorilor nu ar acoperi deficitul, nici criza sistemului sanitar gestionat de Casa Naþionalã a Asigurãrilor de Sãnãtate, iar modul de redistribuire a sumelor, respectiv 25% din fond, conform legislaþiei în vigoare, precum ºi cei 37% luaþi de cãtre acesta pentru acoperirea deficitului reprezintã o sãmânþã de scandal, deoarece pentru sumele vãrsate, asiguraþii acestei case de asigurãri nu sunt primiþi în unitãþile medicale civile, iar cotele de contribuþie nu sunt aplicate ºi pentru casele judeþene din sistemul C.N.A.S.

O altã problemã o reprezintã ºi Casa de Asigurãri a Armatei, care-ºi colecteazã conºtiincios ºi riguros fondurile de la asiguraþii cu care au încheiat contractul. Anual, aceasta colecteazã peste 4 mii miliarde de lei, dar plafonul de cheltuieli aprobat de principalul ordonator de credite care este Casa Naþionalã a Asigurãrilor de Sãnãtate, este de douã mii miliarde lei, diferenþa fiind redistribuitã caselor judeþene de sãnãtate. Concluzionând, putem spune, fãrã a greºi, cã tendinþa de a gestiona central toate fondurile este categoricã.

Cuvintele spuse de conducerea Casei Naþinale a Asigurãrilor de Sãnãtate, precum cã, acest lucru ar asigura accesul echitabil al asiguratului la serviciile de sãnãtate, prin alocarea unei sume egale per persoanã pentru fiecare judeþ, întãreºte ºi mai mult convingerea cã se pregãteºte o bazã legalã prin care colectarea fondurilor din reþelele paralele sã treacã în sarcina direcþiei C.N.A.S.

Solicit punctul de vedere al celor douã instituþii interpelate referitor la modalitatea de soluþionare a acestei probleme.