Pãun-Ion Otiman

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº dori, mai întâi, sã precizez câteva chestiuni legate de oportunitatea deschiderii sistemului de învãþãmânt cu taxã ºi nu numai de a-l deschide, ci ºi de a-l lãrgi, þinând seama de faptul cã, la aceastã orã, învãþãmântul

românesc de stat, din pãcate, trebuie sã spunem, din 1990 ºi pânã în prezent, dar dacã mã refer de la aplicarea Legii învãþãmântului, primul an fiind anul 1995, nici într-un an bugetul de stat nu a reuºit sã asigure finanþarea integralã a acestui tip de învãþãmânt, procentele de asigurare de la bugetul de stat a finanþãrii au variat între 69 % în anul 1999 ºi aproape de 91 % în ceilalþi ani, mai cu seamã în 1996 ºi 1999.

În aceste condiþii, este clar cã învãþãmântul de stat nu are posibilitatea de susþinere, mai cu seamã de dezvoltare, pentru cã cea mai mare parte din alocaþiile care vin de la bugetul de stat sunt destinate plãþii salariilor personalului ºi, într-o oarecare mãsurã, pentru activitãþile de laborator, pentru consumabilele procesului didactic.

O a doua chestiune, extrem de importantã, care trebuie reþinutã, se leagã ºi de faptul cã unii colegi susþin cã învãþãmântul de stat, potrivit Constituþiei, art. 32 alin. (4) este gratuit, potrivit legii, Legea învãþãmântului în art. 7 alin. 2, 3, 4, 5 ºi 6, precizeazã condiþiile de gratuitate ºi condiþiile în care învãþãmântul de stat poate percepe ºi alte forme de finanþare decât cele de la bugetul statului ºi, de aceea, v-aº ruga sã-mi permiteþi sã citesc mãcar douã din aceste prevederi pentru ca sã eliminãm, sã spulberãm orice formã de interpretare, alta decât aºa cum o prevede legea.

La alin. 2 se spune: ”pentru unele activitãþi se pot percepe taxe în condiþiile stabilite de prezenta legeÒ, iar la art. 5, ”învãþãmântul poate fi susþinut prin burse, credite de studii, taxe, donaþii, sponsorizãri, surse proprii ºi alte surse legaleÒ, iar alin. 6 al art. 7 este ºi mai explicit din acest punct de vedere, precizând faptul cã ”statul îi sprijinã material, cu precãdere, pe elevii ºi studenþii care obþin rezultate foarte bune la învãþãturã ºi dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor în domeniul unei profesiuniÒ.

Mai trebuie precizat ºi faptul cã acelaºi art. 32 al Constituþiei mai precizeazã cã, prin Constituþia României, autonomia universitarã este garantatã.

În momentul în care noi vom accepta textul Camerei Deputaþilor, de fapt acest text nu face altceva decât sã introducã restricþii discriminatorii în sistemul naþional de învãþãmânt.

România nu are 3 sisteme, nu are 4 sisteme de învãþãmânt, ci unul singur, indiferent de sursa de finanþare.

Or, a introduce taxe în învãþãmântul de stat nu înseamnã discriminare, ci, din contrã, compatibilizare în competiþie.

Este necesar sã înþelegem cã în momentul în care în învãþãmântul de stat vor avea acces un numãr suplimentar de studenþi, inclusiv posibilitatea unor categorii de studenþi, mai cu seamã a celor care provin din medii defavorizate sau din familii cu venituri mai mici, creºte. Nu este tot una la 100 de locuri sã ai încã 25 de locuri sau la 100 sã ai încã 100. Este absolut clar cã, matematic vorbind, ºansa creºte inclusiv pentru copiii care provin din aceste medii mai puþin favorizate, inclusiv ºansa lor de a accede pe prima sutã de locuri ºi cu acest prilej sã putem fi de acord ºi sã acceptãm cã articolul pe care l-am citat, în alin. 6, este tocmai de a sprijini acei copii, acei studenþi, acei tineri care au performanþã, indiferent de mediul din care provin.