Radu-Liviu Bara

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº dori totuºi sã discutãm despre lege ºi sã nu facem iar discursuri politice aici.

”Noi am convenit!Ò, s-a spus. Cine a convenit? ”Noi am hotãrât!Ò, dar dupã aceea am aflat cã dumneavoastrã, cei de la putere, aþi hotãrât.

Eu aº dori totuºi sã fim foarte clari. Legea de protecþie a chiriaºilor pânã la urmã am votat-o ºi noi, ºi dumneavoastrã. De ce se face aceastã diferenþã între chiriaºii care sunt chiriaºi de stat ºi chiriaºii care stau în case particulare? La aceastã întrebare sã-mi rãspundeþi, nu ”Noi am convenit!Ò, ”Noi am hotãrât!Ò.

Nu ºtiu cum sã vã spun, dar eu nu cred cã în aceastã lege a locuinþelor se vorbeºte despre spaþii comerciale, despre spaþii social-culturale; aici este vorba clar despre locuinþe unde locuiesc oameni, domnule coleg. Nu este vorba despre spaþii culturale, despre spaþii social-culturale, ci este vorba despre locuinþe. Deci, dacã aºa am dat titlul, cu protecþia chiriaºilor, v-aº ruga foarte frumos sã fiþi puþin mai ascultãtori, cã nu pot sã vã spun altfel, sã înþelegeþi cã de fapt nu trebuie sã facem nici o discriminare între aceºti chiriaºi.

Vã rog sã mã înþelegeþi, ºi nu v-o spun cu rãutate Ñ dacã un chiriaº stã într-o locuinþã care este a statului sau a proprietarului, el, ca chiriaº, nu cred cã trebuie sã fie diferenþiat.

De aceea, eu vã rog frumos sã discutãm la obiect ºi eu susþin ca totuºi sã se prelungeascã la 5 ani de zile, fiindcã acest lucru mi se pare normal.