Napoleon Pop

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº vrea sã mã refer la faptul cã efortul de integrare în Uniunea Europeanã este sub nivelul cerinþelor convenite cu partenerii.

## Stimaþi colegi,

Ne aflãm deja în luna martie a acestui an 2003, un an crucial pentru România atunci când vorbim ca þara noastrã sã devinã membru deplin al Uniunii Europene în 2007, ºi constatãm lipsa unei modificãri în bine a dinamicii în efortul de integrare sau, cel puþin, nu avem cunoºtinþã de acest lucru.

Un nou pact politic a fost încheiat recent pentru acest obiectiv între partenerii politici, dar Guvernul întârzie sã ne informeze ºi sã ne mobilizeze pentru demersul pe care l-am convenit, astfel încât sã nu ieºim din calendarul propriilor noastre promisiuni.

Este tot mai evident faptul cã anul 2007 este un obiectiv necesar pentru noi, dar nu obligã Uniunea Europeanã la nimic, aceasta reiterându-ne în mod repetat cã România va deveni membru deplin când va fi pregãtitã.

Cred cã fiecare dintre noi este conºtient de aceastã capcanã, la care aº adãuga efectele negative ale duelului din ultimul timp dintre preºedinte ºi premier, precum ºi o percepþie, poate, greºitã a aºezãrii aproape totale sau neechilibrate a þãrii noastre de partea S.U.A. în posibilul conflict armat din Irak, spre insatisfacþia unor parteneri din Uniunea Europeanã, de care avem nevoie în efortul nostru de integrare euroatlanticã.

Diplomaþi strãini relevã cã pot înþelege acest comportament, dar acuzã lipsa de consultãri prealabile, cu atât mai mult cu cât am reuºit sã fim asimilaþi _de facto_ în clubul euroatlantic, recunoaºterea _de jure_ fiind, practic, pe un drum cu o finalitate clarã, repet, dacã suntem pregãtiþi.

În aceste circumstanþe, sunt obligat sã reflectez dacã s-a schimbat ceva în realizarea relativ concomitentã a celor douã obiective strategice ale acestui deceniu Ñ NATO ºi Uniunea Europeanã Ñ sau, în timp ce sperãm sã devenim cât mai repede membru NATO, integrarea în Uniunea Europeanã o amânãm pentru cã nu mai vrem sau nu putem sã ne pregãtim.

Sper cã opþiunea încã neexprimatã a Executivului cu privire la dinamica integrãrii în Uniunea Europeanã nu este ca România sã devinã o nouã Turcie, într-o zonã total europeanã, însã pentru un alt timp ºi din alte considerente.

Aceastã ”speranþãÒ mã îngrijoreazã cu atât mai mult cu cât a deveni pregãtit pentru integrarea în Uniunea Europeanã înseamnã cã actualul Executiv sã renunþe chiar din acest moment la anumite abordãri. Acestea, deocamdatã, nu sunt convingãtoare cu privire la economia de piaþã funcþionalã, independenþa politicã a justiþiei, stãvilirea corupþiei ºi, evident, capacitatea instituþionalã de a administra eficient acest proces complex al integrãrii, care presupune ºi mai multã descentralizare, iniþiativã, privatizare, restructurare, implicarea societãþii civile, transparenþã, competiþie ºi renunþarea la mãsuri administrative etatiste.